Jenita Naidin

Articol  adus pe  Prima pagină  astăzi,

    miercuri, 27  iunie 2018.

*

Vă invit să vedeţi fotografii pe care le-am făcut de curând

în Satul IZVORU, jud. Giurgiu.

Am pregătit aceste superbe imagini,

alături de câteva cuvinte,

astăzi,  11 aprilie,  când în Calendar e însemnată  sărbătorirea unui Mare Sfânt ortodox,

Sfântul Calinic de la Cernica.

Nu am uitat  că acum doi ani, întristându-mă,

ca de o tragedie,

uitându-mă,

îndemnată de Nevăzut,

în  cartea Vieţile Sfinţilor (Proloage) la ziua de 11 aprilie,

ziua Sfântului Calinic,

am fost ajutată să trec  peste acel moment greu,

trăit cu câteva clipe înainte de a deschide cartea.

De asemeni, constatând, prin ce mi se întâmplase,

cât de puţin spiritualizată este Omenirea,

mi-am amintit cuvintele Sfântului Ardealului,

care mi-au pansat rana sufletească:

 

„ Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe,

şi numai la atâtea daruri ajungem,

prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie.

 

  Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni,

câtă amărăciune putem bea

în locul celor ce vrem să îi mângâiem.

 

 Atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi,

câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi

pentru Dumnezeu şi pentru oameni.”

Lalele din grădina Familiei Tinca şi Gheorghe Ciobanu din satul Izvoru

Mergeam pe strada Gârlei din  satul Izvoru, jud. Giurgiu, spre apa Neajlov, şi, cu acordul

Familiei, ce locuiește în această casă frumoasă, am fotografiat minunata floare galbenă.

 *

Prin credinţă în Dumnezeu, în Mintea Cosmică

dobândim puterea să suferim în tăcere.

Când cineva ne întristează,

cum mi s-a întâmplat mie în acea zi de 11 Aprilie 2014,

dar şi de curând, 

să ne rugăm pentru acea ființă

și să citim din cărțile despre Viețile Sfinților,

sau alte  scrieri care ne ajută să înţelegem şi să iertăm.

Eu cred cu tărie

şi asta din proprie experienţă, 

dobândită ajutând sufleteşte oameni,

că ființele care ne supără,

sunt ele însele în mare suferință sufletească.

 

De aceea să le înţelegem şi să le  iertăm pe aceste fiinţe.

Acest  lucru l- am şi făcut şi  îl fac în asemenea împrejurări,

iar prin această atitudine,

interiorul meu  este plin de Pace.

Mereu vin peste noi evenimente de nesurmontat,

dar

să nu uităm că pe noi toți doar Dumnezeu ne poate ajuta cel mai mult.

Pentru a  fi ajutaţi,  e necesar să credem că El există,

şi să Îl accesăm atât de des, aşa cum respirăm.

Dumnezeu ne dă Înțelepciune, Empatie și Compasiune,

cu care îi  putem ajuta pe semenii noştri.

Este prima floare din viaţa   acestui  cireş.

Doamna Tinca Ciobanu mi-a spus:

vă rog fotografiaţi şi aici unde am lalele şi ştevia mea. Super!

Imagine din grădina Familiei Viorica şi Nicolae Iliescu, sat Izvoru

*

 

Acum, să citim câteva cuvinte din PROLOAGE, pag. 665:

„Luna aprilie în 11 zile, pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, făcătorul de minuni ( † 1868).

Acest fericit Părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787,

din părinţi români, temători de Dumnezeu, şi a primit, la Sfântul  Botez,

numele de Constantin.

Când avea vârsta de 20 ani, tânărul Constantin, din îndemn lăuntric,

şi-a îndreptat paşii către mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei.

După un an de ascultare duhovnicească şi de curate osteneli, a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic.

[…]

În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii.

[…]

Dorul de viaţă schimnicească l-a îndemnat, atunci, să zidească o biserică la schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici să petreacă o viaţă sihăstrească, după pravila călugărilor din muntele Athosului statornicită aici de acest fericit ctitor.

Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi, la mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se către Domnul,  în ziua de 11 aprilie 1868.

A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda bisericii Sfântul Gheorghe.”

*

Este vorba de Biserica Sfântul Gheorghe din Bucureşti.

Sfântul Calinic de la Cernica a avut, la un moment dat, ca duhovnic pe un ucenic de al său, și anume, pe Cuviosul Irodion, pe care l-a numit:

”Luceafărul Lainiciului”.

În finalul acestor cuvinte,

cu blândeţe, vă îndemn să ne rugăm aşa:

 

În toate  mă bizui pe Voia Ta, Doamne!

 

Bistriţa,  11 Aprilie 2016, Jeniţa Dodiţă Naidin

În curte la IZVORU.

Flori albe superbe

sub un cer gata de ploaie, care pe urmă a şi venit.

8 Aprilie 2016.

Lalele  din curtea Familiei Viorica și Nicolae Iliescu, sat Izvoru.

Am adus pe Prima pagină această postare veche, azi,

19 Aprilie 2017,

fiind o zi în care m-am gândit mult la satul IZVORU,

pentru că am primit fotografia cu prima rățușcă:

Jenița Dodiță Naidin

Universul este nesfârșit