Am în atenţie

Astăzi, cu întârziere, răspund la întrebarea:

„ Dumneavoastră ce aveţi în atenţie, Doamna Jeniţa?”.

Această interogaţie mi-a fost adresată în ziua când am împlinit vârsta de 63 de ani,

de către o tânără Familie, cititori fideli ai mei.

Am în atenţie multe lucruri, trăiesc o continuă şi adevărată TREZVIE.

Vă  scriu, cu smerenie,  câteva cuvinte:

Sunt atentă la gândurile mele.

Caut să Îl am cât mai des în gând pe Dumnezeu.

Sunt preocupată să dau atenţie obiectului dorinţelor mele şi nu faptului că nu am acele probleme rezolvate încă.

Am în atenţie să spun ceea ce cred, asta pentru că am trăit pe propria persoană experienţe spirituale deosebite.

Cred că trupul nostru fizic este un Templu în care sălăşluieşte Conştiinţa, Duhul Sfânt, Energia creatoare.

Cred că existăm mai întâi ca şi un câmp al conştiinţei ce are în el modelul ce devenim (model creat de Inteligenţa Cosmică şi nedescifrat de om), după ce ne întrupăm, alegându-ne părinţii.

Acest lucru, am în atenţie să îl ştie copiii şi să nu mai fie atâta suferinţă a lor.

Nu există ceva mai greu pe Pământ decât să simţi şi să vezi un copil suferind, fie că e copilul  tău sau alt copil. Iar eu am văzut şi una şi alta!

Durerea în piept ce o simt nu poate fi descrisă!

Să le spunem copiilor că ei îşi aleg părinţii. Apoi să le spunem că, în cele mai multe cazuri părinţii nu au ştiut şi nu au fost ajutaţi să se instruiască pentru a-i ajuta pe ei, prin comunicare directă şi blândă.

S-a spus foarte bine de psihologi, dar noi am citit târziu:

„Se vorbeşte mult despre copii, dar nu se vorbeşte cu ei.”

În opinia mea, de când au în gând că vor să aibă copii părinţii trebuie să le vorbească de existenţa lui Dumnezeu. Şi aşa,  vor veni să se încarneze din trupurile lor copii cu un anumit destin.   De destinul copiilor depinde apoi şi destinul părinţilor! Legătura este  indestructibilă!

Copiii care sunt ajutaţi să ştie că părinţii lor, cei ce le-au generat suferinţe sunt, în fond nevinovaţi şi nefericiţi, vor putea înţelege şi ierta.

Se vor maturiza.

Copiii care au înţeles şi au iertat nu mai pierd energie purtând în ei durere şi ură.

Ei  sunt sănătoşi sufleteşte, pot iubi şi munci.

Iubirea şi munca sunt cele mai bune medicamente.

Sunt atentă la relaţiile părinţi-copii pentru că cea mai mare durere este să simţi de la distaţă, sau să vezi suferinţa copiilor!

Sunt atentă la sintagme care susţin gândirea pozitivă şi ajută  Prezentul omului.

Multe din ele le am afişate la vedere pentru a le vizualiza.

Am să scriu  aici doar câteva :

Să Îl iubim pe Dumnezeu în primul rând.

Să ne cunoaştem pe noi înşine şi  să fim noi înşine.

Să fim atenţi la interiorul nostru, la Sinele nostru real.

Suntem ceea ce gândim.

Cu cât facem mai mult bine cu atât creşte capacitatea noastră de a face bine.

Ceea ce facem altora, nouă ne facem,

deci să le facem celorlaţi ceea ce am vrea să ne facă ei nouă, adică doar fapte bune.

O situaţie trebuie ori rezolvată, ori acceptată.

Să acordăm atenţie acţiunii pe care o facem căci rezultatele vin de la sine.

Să transformăm suferinţa în Conştiinţă.

Am fotografiat toate florile ce le vedeţi aici,

la Mănăstirea Humor, astă toamnă,

 

venind din satul meu natal, Băbuşa.

*

Marţi, 30 Decembrie 2014 Jeniţa Naidin