Cesare Pavese – POEZII
Datorăm lectura, în românește, a unui volum de poezii scrise de Poetul Cesare Pavese, domnului Poet Victor Știr, care a tradus din limba italiană această carte, publicată la Editura Studis Iași, 2024.
Câteva cuvinte despre Cesare Pavese citim în primele șase pagini scrise de Arnoldo Mondadori la ediția Einaudi, 1961, de asemeni traduse de Victor Știr.
Citez, selectiv, din prezentarea lui Arnoldo Mondadori:
„Născut în 1908 la Stefano Belbo (Cuneo), Cesare Pavese a murit (…), la Torino, în dimineața zilei de 28 august 1950. Sfârșitul său a coincis, în Italia, cu sfârșitul perioadei „eroice” postbelice. Viața lui, cu siguranță, nu fusese ușoară, dar nici atât de grea pe cât ar fi putut părea din căutarea lui disperată și neîncetată a „altceva”: pentru o certitudine, pentru o linie fermă, în trăire și dincolo de trăirea care a fost mereu deasupra știrilor pure. Când era băiat, a frecventat școala în mod regulat, iar la școală a învățat cum ar putea fi să trăiești și să acționezi în afara fascismului care domnea în Italia la acea vreme.
(…) Mai târziu, la universitate, îl găsim implicat politic, în dure probleme de limbaj și stil.
Între timp, a venit vremea traducerilor din clasicii americani. (…) Traducerea este cu siguranță un excelent teren de pregătire pentru un scriitor. (…) Pentru că Pavese surprinde miezul, măduva, din texte, și prezintă direct povestea și, odată cu ea, comparația dintre libertate și constrângere. (…) Și în ceea ce îl privește pe Pavese, s-a născut scriitor, se poate spune, în același timp și politician. „Munca obosește”, prima carte de poezii a apărut în 1936. (…) Volumul pe care îl publicăm cuprinde ediția definitivă „Munca obosește”, din 1943, și urmate de poeziile „Va veni moartea și va avea ochii tăi”, din 1951.”.
Am citit poeziile din această carte, tradusă de Victor Știr și prefațată de Arnoldo Mondadori, dar nu pot scrie nici un comentariu. Pur și simplu, nu pot.
De aceea, am decis doar să Citez poezia:
NOCTURNĂ
Colina e întunecată, pe cerul senin.
Ți se vede capul, ce abia se mișcă
și însoțește acel cer. Ești ca un nor
zărit printre ramuri. Râde în ochii tăi
ciudățenia unui cer care nu e al tău.
Colina de pământ și frunzele închide
cu perdea neagră privirea ta vie,
gura ta are pliul unui dulce halou
între țărmuri îndepărtate. Pare că te joci
pe dealul cel mare sub cerul senin:
ca să-mi faci plăcere, întinde fundalul vechi
și fă-l mai pur.
Dar tu locuiești în altă parte.
Sângele tău delicat a fost făcut altfel.
Cuvintele pe care le spui nu seamănă
cu tristețea aspră a acestui cer.
Nu ești decât un nor foarte dulce, alb,
rătăcit noaptea printre ramuri vechi.
CESARE PAVESE
Recomand cartea cititorilor adulți, apreciez enorm munca domnului Victor Știr de a traduce această lucrare, cât și munca doamnei Veronica Știr, ca lector al acestei opere.
Cu Iubire și Recunoștință,
Jenița Naidin
Duminică, 16 Noiembrie 2025
Bistrița,
Cu fața spre LUMINA DIVINĂ