Cornel Cotuțiu – Un post-scriptum la cronica lui David Dorian

     

Pentru cititorii  blogului meu public cuvintele scriitorului Corneliu Cotuțiu despre cartea Crâmpeie de Viață:

”Doar conotații

Adică niște nuanțe la splendidul comentariu*, făcut recent de către David Dorian, în „Răsunetul”, proaspetei cărți semnate de Jenița Naidin – „Crâmpeie de Viață” (Ed. Napoca-Star, 2021).

     Felicitând-o la telefon pe scriitoare, pentru această plăcută faptă editorială, i-am spus că, după cronica comentatorului bistrițean, mie, cel din… occidentul județului Coșbuc-Rebreanu, nu-mi rămâne decât să alcătuiesc un fel de post-scriptum la textul acestuia. Ceea ce și urmează:

     Încă de pe copertă, cititorul află structura cărții: „Convorbiri cu Menuț Maximinian”. Or, convorbirea presupune dialog, însă aici comunicarea se realizează, mai degrabă, dintr-un serial de întrebări, deci e un prelung interviu, menit să releve crâmpeie din viața cuiva și, în situația de acum, din postura de scriitor, publicist, editor, eseist.

     Cine cunoaște cărțile doamnei Jenița Naidin, publicate până acum, poate fi sigur că intervievata reafirmă bucuria ei de a fi avut puterea, capacitatea sufletească și intelectuală de a se împărtăși plenar din orizontul  creștin-ortodox al existenței. Și în această carte, aproape nu e pagină în care să nu fie invocat Dumnezeu și o seamă de percepte patristice, secvențe de teologie întâmplate de-a lungul vremii. Depănarea unor episoade din anii săvârșiți „pământește”, mărturiile pe seama credinței în Divinitate se desfășoară sub pavăza a ceea ce Jenița Naidin numește „averea adevărată”, adică: „Pacea minții, a Sufletului, seninătatea, relaționarea armonioasă cu semenii și credința în Dumnezeu.”

     E firesc de adăugat mărturisirea aceasta: „Am trăit mare parte din viața mea în solitudine și singurătate, dar am răzbit prin Rugăciune, Muncă și mintea lui Dumnezeu.” Mărturisesc că, pe parcursul lecturii acestei cărți, mă încolțea din când în când, gândul că acest volum ar fi fost potrivit să se intituleze mai degrabă „Crâmpeie de liturghii”. A se vedea, de pildă, paginile 20-67 ș.a.

     Ajuns în postura aceasta, cititorul poate avea un spor de curiozitate pentru calitatea întrebărilor pe care zisul partener de  convorbire le are în a realiza acest neobișnuit „curriculum vitae”. Și, într-adevăr, Menuț Maximinian știe să întrebe, incitant, frumos, uneori cu un fel de viclenie amabilă (desigur, din postura celui care o știe pe scriitoare și cunoaște arealul creației sale).

      Transcriu câteva:

     „Cuvintele ne salvează? Ne sunt prietene?”

     „Putem să ne izolăm în lumea frumosului literar și filosofic?”

     „Simțiți o comuniune cu cititorii?”

     ”Vorbiți de un medicament duhovnicesc /…/ Care este acest medicament?”

     „Dacă punem lacrimi în compoziția cărții, ce iese?”

     Spre final, Jenița Naidin este întrebată: „Ce ați spune despre scriitoarea Jenița Naidin?”

     Și Jenița Naidin răspunde, fără ezitare: „Am o impresie foarte bună despre mine.”

     Ei bine, spre norocul ei, nu poate fi crezută. Mai ales pentru acest „foarte”.

_______________________

*… Din care însă putea lipsi aprecierea despre scriitoare, că e „aflată la capătul drumului.”.”.

Cornel Cotuțiu

(articol preluat din ziarul Răsunetul din 28.08.2021)

*** 

 Mulțumesc frumos scriitorului Corneliu Cotuțiu pentru cuvintele sale. M-a impresionat plăcut faptul că a caracterizat conținutul cărții ca fiind: un   neobișnuit „curriculum vitae”, pentru că și eu  când am răspuns la întrebările ziaristului Menuț Maximinian chiar am observat  că o parte din răspunsuri vizau viața mea pe modelul unui  CV.

Tot plăcut m-au impresionat cuvintele:   ”*… Din care însă putea lipsi aprecierea despre scriitoare, că e „aflată la capătul drumului.”

  Numai că puțini oameni știu că scriitorul  David Dorian este și teolog, iar referirea privea vârsta mea de 70 ani, care în Biblie arată… un capăt de drum. De aceea, când am citit cronica lui David Dorian m-a dus gândul la acest prag al vieții omului în șederea lui pe Pământ și m-am bucurat.

Acum, mă gândesc la faptul că, dacă voi reuni vreodată într-o carte impresiile citiorilor mei despre lucrarea Crâmpeie de Viață,  va trebui să am grijă ca să așez alături scrierile celor doi scriitori pe care îi apreciez și le mulțumesc: Cornel Cotuțiu  și David Dorian, pentru că ele se completează armonios.

Cu Iubire și Recunoștință

Jenița Naidin

Luni, 18 Octombrie 2021

Cu fața spre Lumina Divină   

aranjament floral și fotografie jenita naidin

***