Jenita Naidin

„40 de Teze ortodoxe despre Dumnezeu şi mântuirea omului

Ce este virtutea

Teza 28.

La hotarele necuprinsului dumnezeiesc nu se poate ajunge, cum nu se poate ajunge nici la hotarul binelui, la sfârşitul realizării lui prin virtute. Înaintarea în bine înseamnă înaintarea în Dumnezeu, de aceea binele nu are hotar pentru că Dumnezeu, care este binele personal desăvârşit, nu are hotar.
Nu putem defini virtutea desăvârşită pentru că doar finitul poate fi definit, numai patima mărgineşte virtutea, mai repede virtutea este o mişcare spre Dumnezeu Cel desăvârşit, aşadar virtutea nu are hotar, cum şi binele, prin firea lui, nu are hotar.

Dacă ne oprim din drumul virtuţii, atunci am început să facem păcatul.

Virtutea este indefinibilă deoarece nu are hotar cum nu are nici Dumnezeu, iar virtutea, ca bine în curs de înfăptuire prin persoană, are în sine mişcarea înainte, în ea însăşi şi se menţine prin mişcare.

Virtutea aduce un sens în viaţă.

Pe măsură ce cresc virtuţile, creşte şi relaţia sufletului cu Duhul dumnezeiesc, pentru că virtuţile sunt ale sufletului hrănit de Duhul dumnezeiesc, prin ele omul credincios tinde să se depăşească tot mai mult pe sine însuşi, din Duhul Sfânt creşte duhul depăşirii egoismului, duhul iubirii şi al comuniunii.

Virtuţile sunt finalitatea străduinţelor omului credincios, străduinţe făcute, însă, de ajutorul harului, virtuţile acestea sunt, până la urmă, întâlnirea noastră cu Dumnezeu.
Dragostea şi virtuţile îl fac cu adevărat pe omul credincios liber şi deplin.

Frica, invidia, egoismul constituie nişte forţe care limitează libertatea, virtutea şi smerenia omului.

Realitatea supremă are caracter personal şi Treimic, iar omul, pentru că are calitatea de subiect, este un chip al lui Dumnezeu.”

Dan  Popescu 

(Articol publicat în Ziarul Răsunetul – Bistriţa, din data de Marţi, 20 octombrie 2015)

*

Am preluat acest articol al Domnului Dan Popescu din Ziarul Răsunetul, azi, când am revenit de la Biserica Drăgănescu pictată de  Sfântul Arsenie Boca, unde am fost cu Familia, şi mă bucur să vă arăt nişte fotografii din curtea Bisericii, dar şi din marginea cimitirului satului, aflat în curtea bisericii,  de unde se întinde un mare Lac, cu apă acumulată din Râul Argeş înainte de Evenimentele din dec. 1989 din România, deoarece aici urma să se construiască Canalul Bucureşti-Dunăre!

Cu toate că era destul de frig şi ceaţă, totuşi fotografiile sunt frumoase pentru că sunt făcute pentru Dumneavoastră.

Priviţi!

Bistriţa,  Marţi, 20 Octombrie 2015  Jeniţa Naidin