Dionysios Farasiotis – MARII INIȚIAȚI AI INDIEI ȘI PĂRINTELE PAISIE
Cartea:
MARII INIȚIAȚI AI INDIEI ȘI PĂRINTELE PAISIE, publicată la Editura Cartea Ortodoxă și Editura Egumenița, după originalul din Limba greacă din anul 2000, este tradusă de Ieromonah Evoglie Munteanu, în prezent, Ieroschimonahul Teofan Munteanu, duhovnicul Mănăstirii NERA, cel care spunea:
„Fiecare întâlnire cu Domnul trebuie să ne fie PAȘTI.
Uitându-ne la MOARTEA din viața noastră, așa poate deveni ÎNVIEREA o realitate mai pregnantă, mai deplină, mai dorită, mai tânjită”.
Autorul cărții, Dionysios Farasiotis, onorează cititorii cărții sale cu a spune că a făcut în această scriere:
„o dezgolire, o dezvelire de sine; sunt bucăți foarte scumpe din sufletul meu”, cuvinte care au reprezentat pentru mine o invitație puternică la lectură.
În ceea ce mă privește, ca cititoare veche ce sunt, la data de 5 Iulie 2024, când am primit, în dar, acest volum de la Familia Adriana și Alexandru DAVID, am parcurs CUPRINSUL celor 466 pagini, mi-am dat seama că este o lucrare importantă care cere timp și condiții de a o înțelege.
De altfel, timpul și condițiile nu erau de partea mea, deoarece peste zece zile plecam din Bistrița spre orașul Piatra Neamț, unde am locuit numai 82 de zile, timp în care, practic, am muncit permanent la renovarea apartamentului cumpărat pentru a fi aproape de locurile natale. Apartamentul era situat în centrul orașului, criteriu important pentru mine.
Și totuși, în acel puțin răgaz, conform nevoii mele de a-mi scrie gândurile pe marginea cărților, observ că am făcut multe însemnări în acele 82 de zile, am deschis mereu (conform datelor calendaristice scrise de mine, dintr-un obicei vechi ce îl am) la diferite capitole cartea primită la plecare, și am citit o parte din opera:
MARII INIȚIAȚI AI INDIEI ȘI PĂRINTELE PAISIE, chiar dacă zilnic lucrau zugravi, instalatori, oameni care reparau centrala termică, revizuiau instalația de gaz metan și alte multe lucrări.
Comunicarea, de la sfârșitul zilei, cu cartea primită la Bistrița, a fost pentru mine o însoțire în singurătatea mea, o mai mare apropiere de Dumnezeu, de Rugăciune și un gând pios transmis dăruitorilor.
La întoarcerea de pe Locurile Moldave, când i-a venit timpul, vorba Ecclesiastului, am parcurs cartea în întregul ei, fără să o mai las din mână, și am notat, pe loc, la pagina de final, 466:
Mulțumesc, Doamne, pentru că am citit-studiat în 12 zile această carte! O carte care arată diferența între cei care cred în IISUS HRISTOS și care nu cred, ci, cred încă în zei.
2 XII 2025 – 14 XII 2025.
Acum voi cita din: „CUVÂNT CĂTRE CITITOR”, scris de Dionysios Farasiotis, autorul cărții:
„Există însă cu adevărat oameni care își pot elibera mintea și sufletul din atracția hipnotică a modului contemporan –materialist –de viață, care pot comunica și primi mesaje duhovnicești, care au puterea și tăria de a schimba tot ceea ce trebuie schimbat spre mai bine, care au îndrăzneala de a face marele salt, care au smerita năzuință de a ajunge la izvorul duhovnicesc al lumii, la izvorul vieții, la Duhul Cel Sfânt, la Dumnezeu.
Aceștia salvează măreția omului în epoca noastră – a trivialității și ignoranței.
Mă plec în fața lor ca un umil slujitor, și le cer dintru început iertare pentru lipsurile și neajunsurile mele.
Cartea este autobiografică. Întâmplările care sunt descrise s-au petrecut pe durata a aproximativ zece ani și sunt expuse condensat.”.
Mereu, în acțiunile noastre, suntem ajutați de motivații binevenite și energizante.
După cuvintele de început ale autorului, citim despre Bătrînul Paisie, pe numele de mirean Arsenie Eznepidis, care la vîrsta de 30 de ani a ajuns monah, iar până la Plecarea în Lumea de dincolo (12 iulie 1994) a ajutat multe suflete, „ a făcut bine în felurite chipuri oamenilor timpului nostru”.
Menționez una din motivațiile de a munci și de a citi mai departe, pentru mine, anume:
Tatăl meu, Jănică Dodiță, s-a născut pe 12 iulie și a Plecat de pe Pământ în anul 1994. Sincronicitate cosmică!
Opera: MARII INIȚIAȚI AI INDIEI ȘI PĂRINTELE PAISIE, este structurată în 6 Părți care cuprind 58 de Capitole.
Am citit cu pixul în mână și cu atenție, am foarte multe însemnări pe paginile cărții, cuvinte care s-au ivit din mintea și din sufletul meu în timpul lecturii, atât atunci, în anul 2024, când doar am răsfoit cartea, însemnări pe care nu le public aici.
Mă voi referi, însă, la momente din viața autorului, menționate în Partea a cincea intitulată:
„După India, înapoi în Grecia”.
Deoarece știm că suntem: Energie, Frecvență, Vibrație, observăm în Partea a cincea cum autorul, la întoarcerea din India, era receptat de familie, prieteni și, mai ales Părintele Paisie în mod diferit față de cum îl percepeau înainte de a pleca în acele ținuturi îndepărtate.
Deci, mediul în care a trăit și modul său de gândire, de viață, îi schimbaseră Energia, Frecvența Vibrației.
Citez fragmente din Capitolul: „Revenirea în Sfântul Munte”:
„Prietenii mei nu puteau înțelege nimic din ceea ce le spuneam. Parcă descinsesem dintr-un alt tărâm.
(…)
Mama a fost foarte supărată din pricina noului meu aspect exterior.
(…)
După câteva zile petrecute împreună cu familia și prietenii, am plecat în Sfântul Munte.
(…)
Ciudată a fost și întâlnirea mea cu călugării pe care îi cunoșteam
(…)
Am încercat totuși să nu mă frământ prea mult, căci în definitiv venisem pentru Bătrânul Paisie.
Când am ajuns la coliba sa, bătrânul era singur în curte. M-am apropiat de gardul de sârmă și l-am strigat. S-a întors și m-a privit foarte aspru.
- Ce cauți tu aici? M-a întrebat, cerându-mi socoteală.
Mi s-au tăiat picioarele. M-am gândit: dacă și de aici mă izgonesc, unde voi merge? Nu aveam nici un alt loc în care să mă duc, nu exista om care să mă iubească mai mult decât părintele Paisie.
(…)
N-am spus nimic. Am plecat capul și am așteptat încremenit să mă alunge sau să mă oprească.
I s-a făcut milă de mine.
-Bine, intră un pic; să vedem ce o să facem acum, a zis.
Am intrat bucuros și ușurat în curte. A încput să râdă de mine:
-De ce te-ai tuns? Te-au luat în armată?
Am zâmbit.
-Nu, părinte, știți… am fost în India…
-Bre nătângule, cum să nu știu?
-V-am scris o scrisoare, am vrut să v-o trimit, dar am pierdut-o.
-Nu contează, eu am primit-o.
Am șezut și am discutat. Bătrânul îmi deschisese iarăși brațele sale. După o jumătate de oră m-am pregătit să plec.
-Unde vei sta acum? A întrebat.
-Am să merg la părintele H.
-Bine.. peste trei zile vino din nou. S-a ridicat.
-Stai să-ți aduc un pistol!
S-a întors zâmbind și mi-a adus un șirag de mătănii mic, cu 33 de boabe.
-Acesta trage cu gloanțe duhovnicești, iar Diavolul se teme și nu se apropie, a spus el vesel. Păstrează-l, să nu cumva să-ți trebuiască.
Când am ieșit pe poartă mi-a smuls căciulița, i-a făcut cruce și mi-a pus-o la loc.
-Să ai și coif, mi-a spus râzând, să nu te ispitească vicleanul cu gânduri… și mi-a tras o scatoalcă de alint pe cap.”.
Mai departe, Dionysios Farasiotis scrie despre darurile duhovnicești pe care le primea de la Bătrânul Paisie și despre faptul că simțea liniște, pace adâncă și siguranță dumnezeiască: „Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?” (Rom. 8, 31).
Părintele H. ascetul la care plănuia să rămână ca ucenic nu l-a primit pentru că a văzut că are mulți demoni asupra sa.
A rămas la părintele Paisie despre care spune:
„El mă iubea cu adevărat, indiferent dacă eram sănătos sau bolnav, frumos sau urât, puternic sau slăbănog, inteligent sau prost… El mă iubea întotdeauna, în orice condiții… Ce ușurare! Ce mângâiere! Ce bucurie! Ce altceva mi-aș fi putut dori?”
Mă gândesc să mai caut locuri din această valoroasă carte, (desigur, valoroasă, zic, din moment ce am auzit oameni spunând că le este recomandată spre lectură de către preoți), locuri din care să mai citez, dar închei cu doar câteva cuvinte din Capitolul :
SĂ NU-L ISPITEȘTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TĂU:
„În Vechiul Testament, prin gura sfinților Săi proroci, Dumnezeu interzice omului să-L pună la încercare pe Făcătorul său. O asemenea ispitire i-ar fi pricinuit omului însuși multe rele, de care Dumnezeu Se străduiește să-l păzească prin poruncă.”.
Recomand cu căldură cartea pentru mult folos duhovnicesc și cultural.
Cu Iubire și Recunoștință
Jenița Dodiță Naidin
Miercuri, 3 Iunie 2026
Cu fața spre o LUMINĂ CALDĂ
***