Jenita Naidin

Desigur că, din 1 iulie 2010, când Doamna Emilia Bumb-Ometiţă mi-a înmânat cartea: „Studii etnologice” cu un minunat îndemn, a trecut mult timp.

Doar că îmi ţin la vedere cărţile primite, citesc mai multe cărţi deodată, şi, uneori, evenimente curente contribuie la întârzierea scrierii unei impresii.

Iată că, pe lângă toate celelalte, am reuşit să parcurg o lucrare dintr-un domeniu despre care citesc mai greu – etnologia. Spuneam asta şi despre o carte a domnului profesor Vasile Filip, cel care semnează şi prefaţa acestui studiu.

Şi totuşi, am mai multe lucrări citite, fie mai de curând, fie mai demult despre care nu am apucat decât să scriu direct pe ele. Le va veni rândul…, căci ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmplă.

Astăzi am decis să culeg la calculator cîteva impresii scrise cu creionul pe cartea aceasta densă şi utilă nu numai specialiştilor.

Pentru că, din Graţie Divină,  ieri am păşit prin câteva locuri despre care Emilia Bumb-Ometiţă scrie în acest volum, energia de a scrie şi de a  posta pe blog a venit simplu.

Am trecut şi printr-o localitate minunată, Şanţ, despre care autoarea face referire de mai multe ori în cartea  „Studii etnologice”.

Amintim paginile cu rapsozii populari Lucreţia Pomohaci, Florian Olariu, dar şi cele despre  Teatrul Nescris din comuna Şanţ, cât şi interviul realizat de autoare cu Reghina Sângiorzan – fina din localitatea Şanţ a sociologului Dimitrie Gusti (pag. 175-177).

Cartea e structurată pe 7 capitole (studii) şi are 280 pagini.

Autoarea, etnolog de specialitate, în studiul „Sărbătoarea Sânzienelor” vorbeşte despre „Drăgaica” în descrierea lui Dimitrie Cantemir, „Sancta Diana” strămoşii romani, „Ielele” din credinţele populare româneşti, dar şi de eroinele basmului „Iana Sânziana” şi „Ileana Sânziana”. Demne de reţinut sunt informaţiile etnologice locale de valoare ieşită din comun, cum ar fi cele povestite de Clemente Bolfă, fost primar comuna Maieru în anii 1945.

Importante sunt toate capitolele cărţii, iar succintele date despre câteva destine individuale ale unor personalităţi, dau lucrării virtutea de a nu lăsa nimic necitit.

Mulţumesc din suflet autoarei pentru că, citind cartea sa, -carte ce este din aceeaşi „Familie” cu opera: „Riturile de trecere” scrisă de Vasile Filip şi Menuţ Maximinian-, atunci când am prilejul să merg prin locurile minunate ale judeţului Bistriţa-Năsăud, am în minte descrieri de obiceiuri, istoria locului, meşteşuguri şi multe alte date – informații pe care le găsim în aceste minunate cărți-studii  etnologice-  ce mă determină să fiu mai atentă pe unde calc.

*

Ieri, de Sfântul Ilie, fiind invitată în Zona Poiana  Zânelor, în drumul meu pe meleaguri bistriţene, am privit natura:

flori multicolore, brazi,  apa Someşului, Ruinele Cetăţii multiseculare din Rodna.

Vă invit cu drag  să vedeţi câteva fotografii:

Bistrița, 21 iulie 2014

articol revăzut 2 aug și 5 august 2014  Jeniţa Naidin