Jenita Naidin

Articol adus pe  prima  pagină.

Îmi amintesc că era  Ziua de Rusalii, Cincizecime,

Pogorârea Duhului Sfânt, 27 Mai 2018,

când  am realizat acest articol,fiind în Bistrița,

fără să știu  atunci

că Dumnezeu avea pregătită pentru mine  o mare  schimbare.

În acea zi,  Duhul Sfânt mi-a creat condițiile,

printr-un singur gând răsărit în mintea mea,

să realizez un Proiect,

prin care să mă mut mai aproape de copiii mei.

După ce am stat în Rugăciune și Meditație 5 zile,

văzând că  se menține gândul și  pot  să vizualizez realizarea,

am început să fac toate acțiunile ce   au depins de mine.

Prin Muncă – care este cel mai bun medicament –

și Rugăciune am reușit.

Jenița Naidin

Târgoviște

13 Noiembrie 2018

În brațele lui Dumnezeu

Am citit în aprilie 1994 o carte a fiului meu Florin,

care m-a ajutat mai mult decât o conversaţie directă cu un om.

Este vorba de o traducere din anul 1912  a lui Titu Maiorescu

din scrierile lui Arthur Schopenhauer, anume:

„Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă”.

 

Să spicuim chiar din cuvintele celui care  a fost numit al doilea Buddha:

 

„Lumea, în care trăieşte fiecare, atârnă mai întâi de la modul lui de a o vedea, aşadar de la deosebirea capetelor: după cum sunt capetele, va deveni şi ea săracă, searbădă şi goală, sau bogată, interesantă şi plină de însemnătate.

Pe când, de ex., unii admiră pe un om pentru întâmplările interesante ce le-a avut în viaţa lui, ar trebui să-l admire mai curând pentru darul de observare şi de simţire, prin care acele întâmplări au câştigat însemnătatea ce o au în descrierea lui. Căci aceeaşi întâmplare care într-un cap plin de spirit se arată cu atâta interes rămâne o întâmplare obişnuită din lumea de rând, dacă se răsfrânge într-un cap sec.

[…]

Căci tot ce există şi se întâmplă pentru un om există nemijlocit numai în conştiinţa lui

şi se întâmplă numai pentru dânsa;  astfel, este vederat că cel dintâi element esenţial va fi calitatea conştiinţei însăşi,… […]  Din individualitatea sa nu poate ieşi nimeni.

[…] Căci plăcerile cele mai înalte, mai felurile şi mai statornicite sunt cele intelectuale, oricât ne-am înşela noi în tinereţe în privinţa lor.  … cine-şi are avuţiile înăuntrul lui nu va cere mult de la soartă.

[…] Un temperament liniştit şi voios, izvorât dintr-o sănătate deplină şi dintr-o organizare fericită, o minte luminată, vie, pătrunzătoare şi dreaptă, o voinţă cumpătată şi blândă şi în urma ei o conştiinţă curată – acestea sunt însuşiri, pe care nici rangul, nici avuţia nu le poate înlocui.

[…]

Numai actualitatea e adevărată şi activă; ea este timpul real împlinit, şi existenţa noastră este cuprinsă numai în ea.

De aceea ar trebui să o învrednicim  totdeauna de o primire veselă,

şi orice oră suportabilă şi liberă de neplăceri imediate sau de dureri să o petrecem cu conştiinţa binelui ei,

adică să nu o înveninăm cu gândul la speranţele înşelate din trecut sau la grijile din viitor.

[…]  Să ne aducem aminte că ziua de astăzi vine numai o dată şi nu mai revine.

[…]  Nimeni nu poate fi  aşa cum este decât atunci când este singur.  …  căci liberi suntem numai  când suntem singuri.

[…]  Singurătatea este soarta tuturor oamenilor înzestraţi cu o capacitate deosebită:

ei o vor deplânge uneori, însă o vor alege totdeauna ca pe cel mai mic dintre două rele.

Dar cu înaintarea în vârstă sapere aude (să ai curajul înţelepciunii) devine tot mai  uşor şi mai natural în această parte, şi după 60  de ani aplecarea spre singurătate este într-adevăr firească, ba chiar instinctivă. […]  Cel înaintat în vârstă nu  mai este dar expus la iluziile obişnuite, pătrunde îndată valoarea fiecăruia şi nu simte decât foarte rar dorinţa de a sta în relaţii mai aproape cu cineva. …   … tot ce se întâmplă trebuie să se întâmple, şi, prin urmare nu se poate înconjura.”

 

***

Dragi cititori, dacă vă doriţi şi aveţi  timp,  citiţi această carte  de 251 de pagini din care am citat câteva cuvinte. Cu siguranţă veţi găsi multe idei care vă vor fi de folos.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin

Duminică, 27 Mai 2018

Bistrița