Jenita Naidin

Azi, 4 Martie 2023, am adus pe Prima Pagină acest articol.

În zilele de Paşti, 2-4 Mai 2021, am fost în grădina  Familiei surorii mele, ADELA și IOAN DRĂGAN, ,  unde am  fotografiat flori ce vi le dăruiesc  Dumneavoastră.

Am citit în cărţi noi primite, dar am şi recitit una din Sfintele Evanhgelii, cum fac de obicei de Paşti, cât şi câteva texte  sacre din alte religii ale Umanităţii.

Voi cita câteva cuvinte pe care, conform însemnărilor de pe marginea cărţii, le-am citit în 04 Noiembrie 1995,  iar acum le-am descoperit în biblioteca mea, la care apelam destul de  des, pentru comunicare, şi când nu era pandemie. 

Biblioteca este şi un  spital al Sufletului dacă omul a umplut rafturile cu cărţi, importante pentru nevoile sale spitituale, culturale, sufletești, considerându-le, astfel, ca pe nişte medicamente, ce îl ajută să se lege de Creator, de Marele Principiu al Unităţii din Interiorul lui.

Să citim împreună ce am cules la calculator în dimineaţa asta devreme din cartea respectivă:

„Conştiinţa Sufletului

Am văzut că năzuinţa Indiei vechi era să trăiască şi să lucreze în Brahma şi să se bucure întru El-Spiritul atoateştiutor şi străbătător a toate – lărgindu-şi cuprinsul conştiinţei pentru întreaga lume. Dar se poate obiecta că această sarcină e, pentru om, cu neputinţă de îndeplinit. Dacă această lărgire a conştiinţei ar însemna o dezvoltare în afară, această sarcină ar fi nemărginită; ar fi ca şi cum am încerca să secăm marea ca să ajungem la celălalt ţărm. O astfel de încercare de a cunoaşte totul s-ar sfârşi prin a nu cunoaşte nimic.

            Dar în realitate, cerinţa nu e aşa de necugetată cum ar părea. Zilnic se pune pentru om chestiunea cum ar putea să-şi facă loc deajuns şi să-şi poarte mai bine sarcinile. Sarcinile lui sunt grele, cu mult mai grele decât le poate duce, dar el ştie că, prin orânduirea lor după un sistem, le poate uşura greutatea. Şi mai ştie că, dacă-i par grele de purtat, e fiindcă n-a izbutit încă să găsească sistemul după care să aşeze pe fiecare unde trebuie şi astfel să echilibreze greutatea. Căutarea unui sistem e în fond căutarea unităţii, a sintezei; e încrederea noastră de a  schimba – printr-o orânduire lăuntrică – conglomeratul eterogen al materiei din afară. Odată cu încercarea,  înţelegem din ce în ce mai limpede că, dacă  găsim această unitate, stăpânim totul;  că, de fapt, în aceasta stă primul şi supremul nostru privilegiu. Aceasta se sprijină pe legea acelei unităţi care, îndată ce am găsit-o, devine tăria noastră durabilă. Principiul ei vital este puterea care zace în Adevăr; în Adevărul acelei unităţi ce cuprinde în sine multiplicitatea. Faptele sunt multe, Adevărul e unul. Mintea, pe care o avem comună cu animalele, ştie faptele, dar Sufletul omenesc poate înţelege Adevărul. Mărul cade din pom, ploaia curge pe pămând- putem să ne încărcăm memoria cu o serie nesfârşită de fapte ca acestea şi totuşi nu ajungem la nici un capăt. Dar odată ce cunoaştem Legea gravitaţiei, nu mai e nevoie să îngrămădim fapte nenumărate. Am ajuns la un Adevăr de unde îmbrăţisăm cu privirea faptele fără număr. O astfel de descoperire a unui Adevăr e o Bucurie pură pentru om; e o eliberare a Sufletului său. Căci faptul brut e ca o fundătură: duce numai până la sine şi nu dincolo de sine. Dar un Adevăr ne deschide un întreg orizont, ne duce la Infinit.

[…]

Şi similar domeniului ştiinţei, tot astfel în domeniul conştiinţei, omul are nevoie să cunoască limpede un Adevăr central care să-i ofere o privire pentru un câmp cât mai larg cu putinţă şi acesta e ţelul pe care Upanişadele îl au în vedere când zic; Cunoaşte-ţi propriul suflet. Sau cu alte cuvinte: Cunoaşte marele principiu al unităţii, care e în fiecare om.

Toate impulsurile şi toate dorinţele noastre egoiste ne tulbură înţelegerea prin adevărata natură a Sufletului. Căci ele ne arată strâmtul nostru eu. Îndată  ce ajungem la Conştiinţa Sufletului nostru, cunoaştem acea esenţă lăuntrică ce depăşeşete eul nostru şi se înrudeşte adânc cu toate lucrurile.

            Când copiii încep să înveţe una câte una literele alfabetului, nu găsesc nici o plăcere, fiindcă nu înţeleg încă adevăratul scop al învăţăturii; e firesc ca, atâta vreme cât literele cer atenţia noastră asupra lor ca lucruri izolate, să ne obosească. Ele se fac însă izvor de Bucurie pentru noi când se aşează în cuvinte şi în propoziţii şi ne împărtăşesc gânduri.

[…]

De aceea Iubirea e cea mai înaltă fericire la care poate ajunge omul, căci numai prin ea omul cunoaşte că e mai mult decât el însuşi, că e una cu Totul.

[…]

…cea mai inaltă Bucurie a noastră stă în lepădarea de eul nostru egoist şi în unificarea cu ceilalţi.  … După învăţătura Upanişadelor, cheia pentru Conştiinţa cosmică, pentru Conştiinţa divină, e Conştiinţa  Sufletului. A cunoaşte Sufletul nostru total desprins de eul nostru – acesta e întâiul pas spre realizarea desăvârşitei eliberări. Trebuie să ştim cu absolută siguranţă că, după natura noastră proprie, suntem Spirit.

Şi aceasta o putem face numai câştigând stăpânire asupra eului nostru, ridicându-ne deasupra oricărei trufii, oricărei pofte, oricărei temeri, cunoscând că pierderile pământeşti şi moartea trupească nu pot să răpească nimic din Fiinţa noastră adevărată şi din măreţia Sufletului nostru.

[…]

Fac atenţi încă odată pe ascultătorii mei

(spune autorul indian al cărţii din care citez, n.n.)

asupra ideii false că învăţătorii Indiei ar fi predicat renunţarea la lume şi la sine însuşi, care duce numai în deşertul negaţiei. Scopul lor era să-şi realizeze Sufletul sau, cu alte cuvinte, să-şi însuşească într-adevăr lumea. Când Iisus zicea: Fericiţi cei blânzi că ei vor moşteni pământul, înţelegea acelaşi lucru. El vestea Adevărul că omul, care-şi înfrânge trufia de sine, va avea parte de adevărata moştenire. El nu mai are nevoie să-şi cucerească prin luptă locul în lume;  îi e asigurat pretutindeni prin dreptul fără moarte a Sufletului său. Trufia de sine împiedică Sufletul de la menirea sa proprie; aceea de a ajunge desăvârşirea prin unirea cu lumea şi cu Dumnezeu.”. 

Textele, pe care le-am selectat mai sus dintr-o celebră carte, sunt un prilej pentru Meditaţie, pentru Rugăciune. Fiţi binecuvântaţi, Dragi cititori!

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa  Naidin 

Miercuri, 5 Mai 2021

Cu faţa spre LUMINA  DIVINĂ

BISTRIȚA