Jenita Naidin

În calendarul creştin-ortodox,

azi, Sâmbătă, 3 mai 2014 scrie:  Sf. Cuv. Irodion de la Lainici.

Cândva, am fost în această Sfântă Mănăstire şi am, de atunci,

o superbă cărticică întocmită  de stareţul Mănăstirii, arhimandrit Ioachim Pârvulescu

intitulată: „Sfântul IRODION, Viaţa, acatistul şi paraclisul”.

Citez din Cuvântul înainte al acestei miniopere,

text scris de arhim. Ioachim Pârvulescu:

„Sfinţii sunt atât cei canonizaţi oficial, cât şi cei încă necanonizaţi, atât cei ştiuţi, dar încă necanonizaţi, cât şi cei neştiuţi şi necanonizaţi.  Numărul lor este nemărginit şi necunoscut de către noi cei ce mai trăim încă pe pământ. […] numai Domnul Dumnezeul nostru îi cunoaşte şi îi ştie.

[…]

În general, toţi sfinţii au suferit mult, au răbdat la nesfârşit, i-au compătimit pe oameni,

s-au smerit şi au dobândit

fiecare, pe măsura nevoinţei lor, din virtutea infinită a dragostei.

[…]

Sfântul IRODION este prin excelenţă un sfânt român din secolul al XIX-lea, care s-a format duhovniceşte în şcoala isihastă cernicană practicând „rugăciunea inimii”, „rugăciunea minţii” sau „rugăciunea lui Iisus”.

[…] Sfântul Calinic nu l-a numit întâmplător „Luceafărul de la Lainici”, deoarece cu adevărat strălucea ca un luceafăr prin multă nevoinţă şi smerenie.

De aceea l-a şi luat mai târziu ca şi duhovnic, venind foarte des la sfântul Irodion pentru sfat şi spovadă. […] Candela trebuie să ardă continuu.”.

*

Sfântul Irodion, cel care a fost stareţ la Mănăstirea Lainici s-a născut în anul 1821 la Bucureşti cu numele de Ioan, atras de viaţa isihastă a intrat la Mănăstirea Cernica, iar în anul 1846 a fost tuns în monahism cu numele IRODION.

Sfântul Irodion era iubitor de oameni, avea multă smerenie, nu discredita pe nimeni niciodată, se lupta cu gândurile negative, nu vorbea pe nimeni de rău, postea foarte mult, făcea sute de metanii zilnic.

A fost cel mai longeviv stareţ al Mănăstirii Lainici.

Duhul său este imprimat în acest loc.

Până să fiu ajutată de Dumnezeu să păşesc în această sfântă Mănăstire nu citisem despre viaţa acestui sfânt, dar acolo am simţit o energie cu totul specială şi am rămas cu o amintire foarte plăcută.   M-a impresionat şi faptul că este în incintă o librărie a mănăstirii deosebit de spaţioasă, îngrijită şi din care am cumpărat mai multe cărţi şi icoane, inclusiv icoana cu pictura ce reprezintă IZVORUL TĂMĂDUIRII pe care o căutam mai demult.

Cuviosul Irodion a plecat în Eternitate în data de 3 mai 1900.

Deci, la o distanţă în timp – deşi, acum ştim că timpul nu există, există doar momentul Acum,  dar convenţional îl măsurăm-, deci la 114 ani, îl pomenim, citim Acatistul scris în taină, cu un an înainte,  pe când se pregătea în rugăciuni canonizarea sa, ce  a avut loc pe 1 mai 2011.

Am aflat la Mănăstirea Lainici şi o carte: „Mănăstirea Lainici – secole de credinţă şi spiritualitate în Defileul Jiului”, scrisă de Genu Tuţu, ce mi-a oferit o lectură plăcută, iar privitul superbelor planşe ce le conţine m-a bucurat.

Din această lucrare spicuim:  „Sfânta Mănăstire Lainici din Defileul Jiului – devenit între timp Parc Naţional-  […] Aici la Mănăstirea Lainici am putut admira adevărate capodopere de artă arhitecturală şi picturală, izvorâte prin talentul celor ce le-au realizat, ca o sublimă operă de artă profundă. […] Ceea ce generic este cunoscut sub denumirea de  Defileul Jiului este o minune a naturii. De milenii, apele râului au tot săpat piatra Munţilor Vâlcan şi Parâng, strecurându-se neobosit printre steiurile unde se nasc aceste masive muntoase şi, cu răspunderea şi talentul unui mare meşter pietrar, a dăltuit cel mai frumos şi lung canion ce se află în Carpaţii noştri.”.

*

Deci, când mergem la o mănăstire, prin ceea ce aflăm acolo, simţim relaţia dintre cult şi cultură, căci religia, înţeleasă ca viaţă sufletească trăită împreună cu Dumnezeu, nu este o habotnicie sau trufie, religia este iluminare, este înălţarea sufletului.

Toate religiile lumii sunt importante pentru Om, iar deschiderea minţii şi libertatea spiritului de a le pătrunde este de la Dumnezeu şi nu poate fi interzisă de nici un cult anume.

Doresc oamenilor să meargă în toate locurile sfinte, dar pot afirma că vor fi încântaţi de frumuseţea şi bogăţia creştin-ortodoxiei, nu numai prin realizările de ordin artistic, dar şi prin măreţia cunoaşterii modului de viaţă al sfinţilor ce sunt adevărate repere morale.

Închei cuvintele mele de azi cu un citat din cartea: „Mănăstirea Lainici – secole de credinţă şi spiritualitate în Defileul Jiului”.

„La Sfânta  Mănăstire Lainici nu se oficiază numai slujbe religioase, ci aici slujitorii altarului şi-au adus o contribuţie importantă şi pentru a scrie unele cărţi cu caracter religios, […] Pe această linie se înscriu: « Cele trei mari mistere vizibile şi incontestabile din Biserica Ortodoxă;  Repere morale pentru o viaţă creştin-ortodoxă», […]. Autor al acestor cărţi este părintele stareţ Arhimandritul Ioachim Pârvulescu.”.

Sunt în Sala de mese a Mănăstirii LAINICI

Foto: Elena Anghel

Bistriţa,  3 mai 2014  Jeniţa Naidin