MĂRTURISIRE
Am publicat cartea Liniștea din mănăstiri, iar la început am scris textul următor:
Cartea pe care o aveți în mâinile Dumneavoastră poartă titlul primelor cuvinte venite dintr-o dată în mintea mea într-o dimineață, moment în care le-am notat pe o foaie, după cum îmi purta mâna energia adevărului a ceea ce simțeam și vizualizam ca să scriu:
În Liniştea din mănăstiri
Mă poartă paşii deseori.
Cum stau cu faţa la Altare
Vă am pe toţi în gând şi-n stare
şi vă încredinţez, senină,
Lui Dumnezeu cel Bun şi Blând.
Îmi sprijin fruntea pe Icoane,
desfăşor harta suferinţei şi dintr-o dată-o văd întreagă!
Sunt, după multe drumuri, gata să văd fără privirea memoriei,
şi, simultan, să fiu şi ceea ce observ, cât şi observatorul.
Este un punct aflat în Calea pământeană,
prea grea pentru un suflet singur şi, care,
prea târziu L-a aflat pe Dumnezeu înlăuntrul inimii sale.
Punctul de sprijin, când am devenit, în sfârşit, atât observatorul, cât şi ceea ce observ,
l-am găsit privind picturile pe ziduri, catapetesme, cupole, cerul şi vitraliile!
Iar Cerul, cu generozitate, stă acolo veghind amănuntele suferinţelor noastre,
dizolvate în Credinţa Iubirii Universale.
Vineri, 26 Februarie 2016,
Dis- de- Dimineaţă.
Timp de un sfert de secol, în călătoriile pe care le-am făcut din Ardeal spre Sudul României, pe drumul de întoarcere, sau în jurul orașelor în care am locuit:
București, Bistrița, Târgoviște și Piatra Neamț, pe cât a fost posibil, am intrat în mănăstirile întâlnite în cale, unde am găsit hrană sufletească prin ceea ce am văzut și am citit în documentele și monumentele privind Istoria, Educația, Cultura, Civilizația României timp de secole.
Din motive economice, în această carte nu sunt fotografiile prin care am imortalizat ceea ce am văzut și citit, dar vă invit să le vedeţi pe Blogul personal, jenita.ro unde sunt imagini superbe ce însoțesc scrisul meu, care este public pentru oricine accesează titlurile așa cum sunt în acest volum.
Lucrarea cuprinde cuvinte prin care mi-am exprimat simțămintele în urma pelerinajelor pe care le-am făcut în mănăstiri de-a lungul anilor, iar după cum veți observa, în unele mănăstiri am pășit de mai multe ori, și, de aceea sunt mai multe consemnări pentru același lăcaș de cult. Și totuși, nu de fiecare dată am scris și postat impresii, altfel încât sunt mai puține scrieri față drumurile mele nenumărate prin locuri sfinte în care Sufletul meu s-a odihnit.
Viața oamenilor în aceste așezăminte este una deosebită de a celor care trăiesc în Lume.
Însă, și traiul celor care suntem în Lume poate fi un stimul optim pentru creșterea lăuntrică, dar este bine să învățăm de la Lume și nicidecum să nu ne lăsăm seduși de iluziile ei, ci să fim atenți pentru a nu ne lăsa prinși în capcane prin atașamente și identificări.
Din moment ce în Lume suntem în mijlocul reflecției tuturor nivelurilor de conștiință umană, avem de a folosi acest trai pe Pământ ca fiind o veritabilă școală în care învățăm cum să avem discernământ, ocaziile fiind evenimentele ce ne ies în cale.
Doresc să fie pentru Dumneavoastră lectura acestei cărți și vederea fotografiilor făcute în acele momente când eu am pășit în acele locuri un prilej prin care, fiind în Lume, să vă propuneți un moment de odihnă sufletească, un moment de a realiza un act de cultură, mergând pe unde am ajuns eu, și nu numai, iar popasul mi-a adus bucurie, odihnă a sufletului și am urcat trepte spre spiritualizare. Pășind prin mănăstiri, ne îmbunătățim relația conștiinței noastre cu Dumnezeu, pe care, prin Rugăciune și Meditație Îl înțelegem mai bine, dorim să cunoaștem Voia Sa și Îl rugăm să ne dea Înțelepciune și Putere ca să o îndeplinim.
Uneori, pentru Adevăr, dar și pentru binele celorlalți, încerc să las modestia la o parte și să vorbesc despre bucuriile dobândite din viața spirituală trăită de mine, cât și despre devenirea mea pe calea vieții întrupate de peste 73 de ani calendaristici, devenire prin muncă, rugăciune, introspecție sinceră cu credința reală că fac parte din Conștiința Universală, adică din Dumnezeu. Sunt conștientă de Sinele meu Superior, sunt nezeflemitoare, sunt serioasă și profundă, astfel încât, știu că Mintea Universală îmi arată cunoașterea cea mai tainică și Înțelegerea, și mă eliberează de nefericire.
Când Sufletul meu nu mai poate să facă față exteriorului, decid, prin Sfânta Voie a lui Dumnezeu, să intru în tăcere, izolare, muncă, rugăciune, detașare iubitoare, fără să uit nici o clipă că sunt temporară aici pe Pământ.
Maturizarea mea s-a făcut prin multă suferință, dar sunt conștientă de faptul că altă cale nu era. Timpul petrecut În LINIȘTEA din mănăstiri m-a ajutat să uit de suferințe prin conștientizarea faptului că, de fapt, omul este un Spirit venit de la Dumnezeu care și-a creat un trup, iar dorințele sale îi aduc o stare de bine permanentă, numai dacă sunt dorințe spirituale.
Cu Iubire și Recunoștință
Jenița Naidin
Bistrița, 22 Martie 2025
Cu fața spre LUMINA DIVINĂ