Jenita Naidin

Privind în urmă la cei 59 de ani  ce  i-am petrecut pe Pământ,

observ că Viaţa este un Drum cunoscut doar după ce omul a păşit pe el.

M-a impresionat,

în timpul introspecţiei şi a autocunoaşterii Sinelui meu,

să constat cât de multe evenimente sincronistice compun acest lung şi greu Drum parcurs.

Citind cartea „Nimic nu e întâmplător – Coincidenţe şi destin”, scrisă de Robert H Hopcke, apărută la Editura Humanitas, 2002, am rememorat întâmplări sincronistice din viaţa mea.

Gândurile şi stările noastre lăuntrice afective sunt reflectate în evenimente ce se petrec în lumea exterioară, dar nu întotdeauna suntem atenţi la ele.

De multe evenimente sincronistice luăm cunoştinţă mult mai târziu de la producerea lor şi,

ne minunăm de felul cum ne-a construit Dumnezeu povestea vieţii.

Miracolele există.

Oamenii, însă, au tendinţa să ignore evenimentele sincronistice ale  semenilor,

dar când li se întâmplă chiar lor, nu au ce să mai facă.

Am rămas uimită când, uitându-mă, în luna ianuarie 2008, în livretul militar al soţului meu, am constatat că depusese jurământul militar în ziua de 28 noiembrie 1970, ziua mea de naştere, la o unitate militară vis a vis de locuinţa surorii mele, la care, chiar în acea zi eram în vizită, chemată fiind să discutăm despre schimbarea serviciului meu din comuna Vultureşti, judeţul Vaslui, unde fusesem repartizată, după Bacalaureat, undeva lângă ea, în judeţul Ialomiţa.  Am aflat, uitându-mă întâmplător pe actele lui Paul, că, în ziua când împlineam 19 ani el depunea jurământul militar şi că eram foarte aproape unul de celălalt, dar nu ştiam nici unul de existenţa celuilalt pe această Planetă.

Ne-am cunoscut întâmplător, peste câteva luni, în anul 1971, când eu eram funcţionar public într-un oraş, Slobozia,  aproape de locuinţa surorii mele, dar  şi de Unitatea militară unde el satisfăcea serviciul militar. A fost iarăşi o întâmplare uimitoare, regizată de Divinitate, pe care nu o mai povestesc din motive de spaţiu tipografic.

În 23 august 1972 ne-am căsătorit! Doar Universul ştia că noi aveam un destin comun, dramatic.

Universul a făcut ca acest fapt sincronistic să se întâmple atunci, iar eu să aflu de producerea lui abia în anul 2008, an în care Paul, tatăl fiilor mei, a plecat în Eternitate!

Am meditat la acest eveniment ce a avut loc atunci şi care a fost descoperit de mine,

în cel mai concret mod posibil,

la o distanţă de 38 ani!

Am văzut cum arhetipul Sinelui nostru este cel ce leagă evenimentele aleatoare, prin semnificaţia lor subiectivă.

Deci, doar Arhetipul  are capacitatea de a fi în legătură permanentă cu Mintea Universală, cu Dumnezeu.

Să ne deschidem mintea şi sufletul către semnificaţia potenţială a coincidenţelor din viaţa noastră pe care George Călinescu le numea:

„acordul ocult între toate punctele lumii”.

Robert H Hopcke, director al Center of Symbolic Studies (Fundaţie ştiinţifică pentru studii interdisciplinare), spune:

„Arhetipul plenitudinii e răspunzător de ceea ce Jung numeşte „imaginea divinităţii” din sufletul omenesc.

Jung foloseşte „imaginea divinităţii” în loc de Dumnezeu nu pentru a tăgădui posibilitatea existenţei unui Dumnezeu obiectiv sau pentru a discredita credinţele şi trăirile celor ce se simt în stare să facă afirmaţii ferme privind realităţile ultime. E un fel de a pune în evidenţă acele însuşiri ale experienţei umane ce permit unora dintre noi să perceapă lucrarea lui Dumnezeu în vieţile noastre, iar altora, care nu cred în Dumnezeu, să înţeleagă de ce imaginea divinităţii e atât de puternică, universală şi importantă, de ce, cum spune Voltaire, «Dacă Dumnezeu n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat».

[…]

Vieţile noastre au o structură narativă, la fel ca romanele, iar în momentele pe care le numim sincronistice această structură ne este adusă la cunoştinţă într-un mod ce are un impact semnificativ asupra vieţii noastre.”.

Un impact semnificativ a avut asupra mea o întâmplare din luna iulie 2011 când, fiind la Centru Judeţean pentru Cultură Bistriţa în cadrul reuniunii ce a avut loc cu prilejul lansării cărţii:  SPAŢIU şi  TIMP, autor Aurel Rău, am reuşit să port o discuţie, importantă pentru mine, cu o personalitate de seamă a urbei.

Legat de o posibilă discuţie cu această persoană cât şi de conţinutul discuţiei gândisem şi doream cu mai mult timp în urmă că ar fi posibil să aibă loc, dar nu prevedeam în ce spaţiu şi în ce timp.

Lansarea cărţii SPAŢIU şi  TIMP, primele 2 volume, eveniment la care nu prea exista posibilitatea să particip, a făcut

„să se întâmple ceea ce trebuia să se întâmple”, vorba  Sfintei Scripturi,

adică respectiva întâlnire directă şi discuţia utilă despre scris, citit şi cărţi.

După această întâmplare recentă, m-am bucurat încă odată de adevărul cuvintelor din Sfânta Scriptură:

„Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.”,

iar pentru anumite cereri făcute în acest fel, dar neîmplinite încă, să ne  întărim răbdarea şi să spunem ceea ce ajută cel mai mult:

Fie voia Ta, Doamne!

sau,

vorba lui Serafim Man de la ROHIA:

Doamne, ce vei vrea!

Şi totuşi, vin şi spun:

Avem de făcut acţiunile ce trebuiesc făcute, nu stăm pasivi, căci Dumnezeu acţionează prin noi, dar să fim cu mintea la El, şi atunci nu putem greşi.

Robert H Hopcke vorbind despre experienţele mistice privite ca evenimente sincronistice spune:

„Este deci limpede că nu orice experienţă mistică e şi una sincronistică, căci multe dintre primele nu implică vreo coincidenţă între starea lăuntrică şi un eveniment exterior, ci sunt trăiri lăuntrice care ne transformă, înălţând conştiinţa noastră pe o treaptă mai înaltă.

[…]

Pentru aceia dintre noi care cred, asemenea lui Thoma d’Aquino, că Dumnezeu este cauza primordială a întregului lanţ cauzal care este Universul, nimic nu e întîmplător, căci,

Dumnezeu e Autorul tuturor poveştilor noastre.”.

*

Doamne,  cât de multe Bucurii ne aduce cititul cărţilor!

Bistriţa,  5 august  2011                                                                Jeniţa Naidin

Articol revăzut şi adus pe Prima Pagină azi,

19 August 2015        Jeniţa Naidin