Ovidiu Drimba şi Sonetul scris de Lucian Blaga
Cred că toate lucrurile din jurul nostru ne influenţează,
iar atunci când ne dorim ceva este bine să onorăm acel lucru.
Posibil că, chiar din momentul Cununiei lor, Ovidiu şi Adrienne DRIMBA şi-au dorit să rămână împreună din moment ce au păstrat, înrămat, Sonetul scris de naşul lor de Cununie, Poetul Lucian Blaga, în data de 15 Febr. 1947.
M-am bucurat în ziua de 28 Februarie 2014, când am citit scrisul original al lui Lucian Blaga, Poetul pe care îl iubesc încă de pe băncile liceului!
Fiind acum în Eternitate, iar şi iar îi mulţumesc Domnului Ovidiu Drimba pentru că mi-a dat voie să fotografiez Sonetul în ramă.
Un document vechi de 67 ani!
Mai mult, am primit, în dar, o copie, chiar dacă e xerox,
pentru mine e un document preţios,
e scrisul de mână a lui Lucian Blaga!
Acestea sunt bucurii spirituale,
iar Profesorul Ovidiu Drimba m-a bucurat în mai multe rânduri,
ştiu că odată, într-o Duminică de 5 Octombrie 2014, mi-a telefonat şi i-am auzit vocea:
„ Am terminat de citit cartea Dvs. „Împreună din Iubire”, vă felicit şi vă spun că sunteţi un suflet frumos”.
Îi înmânasem cartea în februarie 2014, şi dânsul reuşise să o citească!
Luaţi aminte tineri, acest Om citea la vârsta de 95 ani!
Au trecut 2 ani de atunci!
Despre acel moment memorabil am scris detalii într-un eseu amplu.
Acum vă invit să citim minunatul Sonet:
„Sonet Liber
– pentru Adrienne şi Ovid
în ziua cununiei lor –
Din Bucureşti, cu trenul, plecat-am într-o zi cu fina,
al cărei nume încă nu-l ştiam cum se cuvine.
Nu cunoşteam atunci că s’a’ntâmplat cu tine
ca să-ţi găseşti, Ovid, măsura şi lumina.
Călătoream vrăjit spre Nord, spre altă zare,
prin ţări tomnatice, cu Adrienne în faţă.
Şi ceasuri paisprezece’ntâia oară în viaţă
eu locului am stat, în jilţ, în nemişcare.
Ea surâdea, văzându-mă’n afară de făguşul
meu filozofic, plin de vervă şi temperament,
neştiutor prin timp că eu îi voi fi naşul.
Sosind cu Adrienne, în gară tu Ovid erai prezent.
Credeam că pentru mine. A doua zi în tot oraşul
spuneam:
„Ce om Ovid! Cât de atent! Ce asistent!”
Cluj 15 Febr. 1947
Lucian Blaga
*
Am citit o analiză pertinentă a acestui Sonet,
scrisă de renumitul critic şi istoric literar Zenovie Cârlugea,
un mare iubitor a lui Lucian Blaga.
Vă invit cu emoţie să vedeţi câteva fotografii:
Fotografie pe care am făcut-o în casa Domnului Ovidiu Drimba în care apar cei doi soţi cununaţi de Lucian Blaga, Adrienne şi Ovid:
Sonetul în ramă din casa Familiei Drimba
*
Este ştiut că atunci, în 1947, Lucian Blaga era cu serviciu şi la Bucureşti, dar locuia în Cluj, avea şi o proprietate la Bistriţa, pe Dealul Dumitrii,
iar, ulterior,
chemat de Tudor Vianu, a plecat şi Ovidiu Drimba în Capitală,
unde l-am găsit în 2014,
şi de unde a plecat în Ceruri în noaptea de 27 spre 28 Aprilie 2015!
Iată flori,
pe care le-am imortalizat la Biserica din Lugaşu de Jos,
în grădina căreia sunt mormintele
soţilor Adrienne şi Ovid DRIMBA.
Jeniţa Naidin
Duminică, 16 Octombrie 2016,
Bucureşti