Privim spre Frumos
Iubirea sufletească şi spirituală
chiar există pentru tot ce ne înconjoară.
Suferinţa chiar există,
dar să o acceptăm amintindu-ne cuvintele:
„Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe, şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie.
Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni, câtă amărăciune putem bea în locul celor ce vrem să îi mângâiem.
Atât de puternice vor fi mila şi adevărul din noi, câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi pentru Dumnezeu şi pentru oameni.”
Să manifestăm Recunoştinţă şi Iubire necondiţionat,
să privim flori
şi să citim poezii.
AŞTEPTARE
Aceeași tăcută și dulce-așteptare…
Eri unul, azi altul, pier visele mele…
– Dar oare ce’nseamnă o stea ce dispare
Când bolta rămâne tot plină de stele?
Zadarnic: nădejdea în mine nu moare…
Ce-s spinii pe ramuri, când vezi trandafirii?
Ce-s norii în fața eternului soare?
Ce-i stavila lumei în fața iubirii?
Eu nu voi, zadarnic, să caut uitarea:
Din calea iubirei oricât te-ai ascunde,
Ca moartea ea trece pământul și marea,
Ca moartea ea numai te află ori unde…
Ce-mi pasă că’ntr-una pier visele mele:
O noapte de vară e mult mai divină
Și mult mai măreață când are și stele
Ce cad în răstimpuri cu dungi de lumină!
Aceeași tăcută și dulce-așteptare…
Eri unul, azi altul, pier visele mele;
– Dar oare ce’seamnă o stea ce dispare
Când bolta rămâne tot plină de stele?
Vasile LASCĂR
*
Cu Recunoştinţă şi Iubire,
Jeniţa Naidin
Marți, 23 Ianuarie 2018
One comment
Permalink1
,,Lucian Blaga la Bistrița 1938-1948” de Jenița Naidin sau piatra tombală din Dealul Dumitrei
Anul editorial 2018 începe pentru bistrițeni cu cartea ,,Lucian Blaga la Bistrița 1938-1948” de Jenița Naidin și apărută la Editura ,,Napoca Star” din Cluj-Napoca. Volumul beneficiază de Studiul introductiv și Addenda, semnate de dr. Zenovie Cârlugea, din Târgu-Jiu, cunoscut la nivelul întregii țări pentru studiile sale despre viața și opera lui Blaga.
Jenița Naidin este cunoscuă între scriitorii bistrițeni ca eseistă care reflectează asupra unor chestiuni din zona teoriei literaturii, cartea dânsei despre scris și citit bucurându-se de atenția cititorilor. În alte volume scrie despre teme din perimetrul religiei și psihologiei.
În ,,Lucian Blaga la Bistrița”, autoarea se oprește asupra relației de suflet pe care Blaga a avut-o cu această zonă a țării. În Bistrița trăia sora sa, Letiția Pavel, prin mijlocirea căreia poetul și filosoful și-a cumpărat o casă pe Dealul Dumitrei, și vreo 4 hectare de pământ, gospodărie în toată regula, de care
a fost încântată soția sa, Cornelia, și fiica, Dorli. Revenit în țară din diplomația în străinătate, Blaga a locuit la proprietate și a lucrat la cărțile sale, începând cu 1938, dar în 1940, după cedarea Ardealului de Nord Ungariei, s-a mutat la Sibiu, cu Universitatea din Cluj, unde îndeplinea funcția de profesor. Proprietatea atât de dragă lui Blaga – privind de pe deal Valea Bârgăului ar fi spus: ,,Acesta este spatial mioritic din opera mea” – a fost vândută în 1947 și poetul-filosof nu a mai locuit la Bistrița niciodată.
Proprietatea lui Blaga a ajuns la oameni simpli care nu au putut valorifica modestul imobil pentru a face din el un semn al trecerii marii personalități a culturii române prin Bistrița și nici nu era în gândul și sarcina lor așa ceva. Încercările scriitorilor Jenița Naidin, David Dorian, Gheorghe Mizgan, Mircea Gelu Buta, Mircea Măluț, și Ioan Pintea de a atrage atenția asupra iminentei dispariții a prezenței lui Blaga la Bistrița au rămas fără ecou. În prezent, cauza este pierdută datorită nepăsării, suficienței factorilor locali de decizie. Se va fi gândit cineva la Blaga: ,,Ne e cu stea în frunte!”. Ba se pare chiar că e, fiind unul dintre cei mai mari poeți români și un filosof, după opinii ale cunoscătorilor, cu o opera comparabilă cu a lui Hegel.
Volumul este unul riguros-documentat, cu o bibliografie la zi, și cuprinde referiri ale unor personalități literare, prieteni și prietene ale lui Blaga despre proprietatea din perimetrul Bistriței. De reținut, autoarea transcrie pagini din ,,Jurnalul” Corneliei Blaga, din cartea semnată de Dorli Blaga – ,,Tatăl meu, Lucian Blaga”, binevenite, deoarece accesul cititorului la aceste cărți este dificil, tirajele fiind epuizate. Volumul are o întindere mai amplă decât stricta referire la proprietate și este, într-o măsură, raportarea sufletească proprie la scriitorul și opera de care se ocupă.
Cartea Jeniței Naidin, pe lângă că e o palmă autorităților de la 1989 încoace, este și piatra tombală, crucea peste prezența lui Lucian Blaga, la Bistrița. De acum, se poate discuta despre carte, iar nu despre proprietate sau vreun monument: un bust, o piatră cu ceva scris în amintirea unei figure ilustre a culturii noastre. Și când ne gândim că la Bistrița, Blaga ar fi putut avea o casă memorial ca Andrei Mureșanu! Să ne fie tuturor rușine pentru neputința noastră! Cinste Jeniței Naidin pentru importantul volum!
Victor ȘTIR