Jenita Naidin

RUGĂCIUNE  

Doamne,

dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfintei Voii Tale.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate.

Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare,

că pentru toate este Sfânta voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele.

În toate întâmplările neprevăzute,

fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi oamenii,

să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei

şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu PACE în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă:

• să mă rog,
• să cred,
• să nădăjduiesc,
• să rabd,
• să iert
• să iubesc.

AMIN!

*** 

O Poezie iubită de mine din timpul liceului

         Când am  citit prima dată în timpul liceului, deci,

în anul 1970, această Poezie:   ”Risipei se dedă florarul”,

  scrisă de Poetul  LUCIAN  BLAGA,

am  meditat asupra conținutului și nu am uitat-o.

Am amintit despre influența pe care  a avut-o această Poezie asupra vieții mele în cartea ”Lucian Blaga  la Bistrița (1938-1940)”, carte pentru care m-am documentat astfel:

mergând  de multe ori și în diferite momente ale anului, la fața locului,

pe Dealul Târgului lângă Bistrița, cât și prin Cimitir,

dar și studiind cărți despre Lucian Blaga pe această temă: șederea lui la Bistrița.

Munca de documentare a durat timp de 4 ani.

  Vă invit să citiți această Poezie:

    Risipei se dedă florarul

Ne-om aminti cândva târziu 

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,

din plopii albi,  se cerne jarul.

Orice-nceput se vrea fecund,

risipei se dedă florarul.

Polenul cade peste noi,

în preajmă galbene troiene

alcătuieşte-n aur fin.

Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură când vorbim,

şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.

Şi nu  ştim ce păreri de rău

ne tulbură, pieziş, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu 

de-această întâmplare simplă,

de-această bancă unde stăm

tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri – 

latente-n pulberi aurii

păduri ce ar putea să fie

şi niciodată nu vor fi.

Lucian BLAGA

*

Jenița  Dodiță  Naidin 

Bistrița,  7  Octombrie 2022

Venim de la  Dumnezeu, Plecăm la Dumnezeu.    

        ***