Satul Băbuşa: Şcoala, un mic Muzeu, Biserica
Mai demult, septembrie 2014, am avut bucuria să fiu în mijlocul rudelor din satul meu natal, Băbuşa.
Speram să mai merg pentru a face fotografii ziua, în Biserică şi în muzeu, dar nu a fost posibil până azi.
Ajunsesem de la Bistriţa seara târziu, acela a fost singurul moment posibil, căci a doua zi, în zori, am plecat înapoi.
Deşi nu sunt aşa vizibile, vă invit să vedeţi imagini din micul muzeu din satul Băbuşa, amenajat în casa familiei Ichim, naşii mei, de nepotul lor, Marius Ursanu, student la teologie la Iaşi, dar şi fotografii din Biserica copilăriei mele.
Mai bine mai târziu, decât niciodată.
Iată, gânduri-formă ce mi-au venit în minte să descriu minunatul meu sat în care am văzut lumina zilei:
Gânduri despre BĂBUŞA
Sat natal ce porţi în nume
rădăcina celor numiţi Băbuşanu
M-am născut aici anume
Iar mama mea s-a numit Cucoranu.
Numele de Fofel este
Vechi, legat de-apicultură
Laura îmi dă de veste
Că face şi agricultură.
Tu Băbuşa, sat natal
mi-ai fost leagăn şi-alinare
Stai pe-un deal, alt deal e’n faţă
cu Prisaca mândră-n zare.
Şi te locuiesc bătrânii,
fiii şi nepoţii lor,
ce sunt astăzi împreună
spre folosul tuturor.
Sunt acum trei generaţii
La Familia Băbuşanu
La Naşii Ichim-înalţii,
e’un nepot, Marius Ursanu.
Cu obrajii luminoşi
m-au primit cu toţii, drept,
iar nepoţii lor în grabă
au strâns cărţile la piept.
(Le-am înmânat cartea mea Împreună din Iubire).
*
Imagini din acest minimuzeu splendid:
Imagini din micul muzeu amenajat de Marius Ursanu:
Marius Ursanu
Naşa mea
*
imagini din Biserică:
În interiorul Bisericii din sat
*
Şcoala din Băbuşa:
Şcoala din sat renovată:
Laura Fofel- învăţătoare
Cerul fotografiat de la biserica şi cimitirul din sat:
acesta e dealul din copilăria mea, spre Ţibăneşstii Buhlii, pe drumul cum se pleacă din Băceşti spre Roman
Pe drumul de întoarcere, prin Codrii Romanului
Şi, celebra floare de la Naşa din grădină luminată de Soarele la Apus din acea seară de septembrie 2014.
*
Spre o Lumină caldă