Jenita Naidin

Citind o parte din cărțile scrise de un om, ne formăm o impresie despre preocupările sale, dar ne facem o idee și despre personalitatea sa, după cum ne ajută respectivele opere.

L-am cunoscut pe Profesorul Vasile V. Filip citindu-i câteva  cărți-studii, cu un conținut strict științific din domeniul etnologiei,  editate în  perioada  de după anul 2008,                         și mi-am conturat o impresie foarte frumoasă despre acest  om de cultură care muncește cu seriozitate și valorificând  Harul  ce i s-a dat de Sus.

 Anul acesta, 2021, am avut parte de o plăcută  surpriză.   Profesorul Vasile V. Filip  și-a publicat jurnalul pe care l-a ținut în anii 1998 și 1999 în volumul: Însemnări de-a lungul vremii.  Cartea a apărut la  Editura Charmides, cu o exemplară Prefață scrisă de Ilie Rad.  Lectura acestei opere, mi-a completat, într-un mod plăcut,  impresia ce o aveam despre Omul Vasile V. Filip.  

Apoi, am avut ocazia să mă bucur pentru  că, prin însemnările din jurnalul său, mi-am imaginat  cum ar fi fost  activitatea mea profesională  dacă ajungeam profesor de Limba română așa cum  visam când eram în liceu.  M-am gândit: Doamne! și serviciul meu în domeniul legislației pensiilor timp de peste 30 de ani, cu muncă și responsabilități mari, nu a fost ușor, dar și ca profesor dedicat, așa cum întâlnim, prezentată sincer, pregătirea pentru a intra la ore, munca și simțul responsabilității Profesorului Vasile V. Filip, ar fi fost tot o perioadă grea din viața mea.

Am citit cu mare atenție Jurnalul scris de Vasile V. Filip în anii 1998-1999,  și pot spune  că   toate însemnările sunt demne de luat în seamă, sunt adevărate lecții de viață.

Voi consemna numai câteva aspecte  ce le-am  desprins,  în principal, urmare lecturii:

•  momente din viața de  zi cu zi a sa și a Familiei sale;
• momente frecvente,  notate cu autenticitate și protectiv pentru Familie, din care reiese cât de mult, acest tată excepțional,  își supraveghea copiii;
• versuri din poezii celebre, pe care le iubesc mulți oameni,  și care  sunt  inserate,  cu rost și cu tâlc,  în anumite scrieri zilnice  aflate în Jurnal;
• analize psihologice profunde, profesioniste  ale unor întâmplări sau evenimente din viața sa relatate cu sufletul și mintea sa de Om adevărat, care nu urmărea să publice însemnările, de aceea dăruindu-le acum publicului sunt deosebit de utile;
• agreabile legături, conexiuni între relatări făcute cu  citate potrivite din mari scriitori, astfel încât să fie ca o învățătură respectiva însemnare, uneori, chiar pentru dânsul;
• devotamentul cu care  lucra la teza de doctorat, cât și exigența față de sine atunci când se pregătea să predea elevilor,  aspect pe care îl întăresc printr-un citat din Jurnal:   

 ”Miercuri, 1 aprilie 1998 

Azi am văzut primăvara. La marginea de vest a orașului, pe un asfințit sângeriu, își prelungea spre apus trena-i iluzorie de fum printre grădini.

Trecerea e izbitoare, după iarna deplină de la Colibița, unde ne-a prins trecerea la ora… de vară. Păcat că timpul nu mai are răbdare cu mine. Muncesc dimineața cu disperare să termin, dar îmi lipsește o săptămână – săptămâna trecută, pe care am cheltuit-o departe de scris (dar, poate,mai aproape de familie și de copii, îndeosebi de Iulia, care a fost prezentă). Resimt tot mai imperativă și nevoia de a face planificările, pentru ca la școală să mă simt sigur, să nu bâjbâi, să nu dau elevilor mai puțin decât așteaptă de la mine, mai ales acum, când m-au așteptat – se pare -, când li s-ar impune comparația cu cei care m-au suplinit timp de șase luni, comparație pe care – evident – nu mi-o doresc nefavorabilă.”.

      Faptul că aproape fecare însemnare din jurnal menționează și starea vremii a fost remarcat și de Ilie Rad:

”Aproape nu este consemnare care să nu înceapă cu starea  vremii, continuând câteodată cu alternanța anotimpurilor”.

Jurnalul ne dezvăluie și ziua de naștere a autorului consemnată în anul 1999, fiind   și o  coincidența minunată ce a avut loc:

”Marți, 21 septembrie

Ieri a fost ziua mea de naștere (rotunjind 46 de ani) și s-a întâmplat să fie și ziua în care am avut în mână cartea la care am trudit, cu intermitențe, cca 20 de ani. ”Coincidențe neîntâmplătoare”, le numea prietenul Ion Urcan, entuziasmat de calitatea cărții-obiect când, aseară, i-am oferit-o – primul – cu o dedicație, iar el mi-a transmis ceva din entuziasmul lui”.

Vă mărturisesc faptul că nu îmi e ușor să nu amintesc măcar câte o propoziție despre fiecare însemnare, notată de mine pe marginea cărții,  dar nu e posibil într-un articol de presă. Îmi exprim aprecierea față de atitudinea  omenoasă a  Familiei   Profesorului Vasile V. Filip  în diferite situații, și voi aminti  faptul că își vizitau  mereu  părinții, dar și  ajutorul sufletesc și material dat copilului părăsit, care căuta, în seara de Sfântul Nicolae, Centrul de Ocrotire a Minorilor. 

Familia  a ascultat atât de atent situația acelui copil, încât citim însemnarea amplă cu ochii plini de lacrimi. Autorul și soția sa, Ioana, cu un sentiment de profundă comuniune între ei, au fost capabili de o înțelegere reală a situației lui și, astfel l-au putut ajuta.

Paginile de Album color de la sfârșitul cărții, incluse în carte, la sugestia inspirată a  lui Ilie Rad,  sunt mărturii valoroase și completează fericit opera.

Parcurgând volumul Însemnări de-a lungul vremii, ce cuprinde, conform autorului,    ”povestea fragmentară, discontinuă, a unei vieți mai degrabă intime decât publice, în fulgurația emoțională,”, dar, după umila mea părere, având iz al unei  ”perspective temporal-istorice mai largi”, am găsit un sens profund în paginile sale.

Sper să găsească toți cititorii un sens prin lectura acestei cărți de certă valoare pentru oameni de toate vârstele.

Jenita Naidin

Luni, 2 August 2021

Cu fața spre  Lumina Divină  

***