Jenita Naidin

Iisus Hristos – Suntem ceea ce gândim

Azi,  Sâmbătă, 5 mai 2012, vă invit să continuăm o lectură deosebit de folositoare din această lucrare esenţială pentru spiritul nostru.

Cuvintele scrise de Georges Barbarin, în cartea HRISTOS,  PRIETENUL  CLIPELOR  DE GREA  ÎNCERCARE, sunt un real sprijin sufletesc.

Eu am primit acest sprijin şi de aceea vă invit să citiţi şi Dumneavostră.

Citez şi culeg la calculator texte din această cărticică pentru oamenii care nu au această lucrare şi, mai ales, pentru tineri, deoarece ştiu că le este mai confortabil să citească pe ecran decât să ia o carte din bibliotecă.

(citatele de mai jos sunt o continuare la art. din 01 mai 2012,intitulat de mine: Iisus Hristos – Dăruiţi Iubire, primiţi Iubire, citate pe care, datorită ideilor conţinute în text, le-am intitulat: Iisus Hristos – Suntem ceea ce gândim).

„Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre, nici cel al vorbelor, ci cel al gândurilor noastre.

Abuzul de orice fel este dăunător omului. Nici chiar dorinţele sexuale nu sunt condamnabile în sine, căci ele au un impuls natural al organismului, lăsat de Dumnezeu. Dar ele trebuie controlate, dirijate, îndreptate spre ţeluri mai nobile, şi toată energia disponibilă trebuie folosită într-o muncă constructivă, transformând impulsul sexual în artă, în creaţie, chiar în eroism.

Cine caută să suprime cu forţa aceste porniri nu face decât să comprime un exploziv puternic, care oricând se poate declanşa în mod periculos. Iar cine crede că rezolvarea constă în satisfacerea până la saturaţie a cestor instincte, nu reuşeşete decât să-şi moleşească voinţa şi să-şi pângărească sufletul.

Prietenul dumnezeiesc cunoaşte nevoile şi slăbiciunile noastre. El ne împrumută imensa Lui virtute, cunoştinţa Lui exactă, înţelegerea Lui totală. El este un fel de râu tainic în care sufletul omului se scufundă şi se reîmprospătează. Nu vă mai luptaţi singuri cu voi înşivă deci, ci alături de Puritatea însăşi.

Nu vă speriaţi de fantomele imaginaţiei voastre, nu alungaţi cu forţa gândurile obsedante, pentru că nu vor pieri, ci chemaţi-L pe Dumnezeu chiar fără să vă concentraţi prea tare. Chemaţi-L însă mereu, ca un leit motiv, mecanic – Dumnezeule, Hristoase Dumnezeule, Hristoase Dumnezeule -,  până ce obsesia va dispărea.

Stîpânul vine totdeauna la apelul vostru disperat. El umple încet mintea voastră şi nici o obsesie nu mai rezistă.

Omul este ceea ce gândeşte, nu ce arată.

Gândirea este un dar dumnezeiesc.

Este puterea Universului.

Omul creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu este dăruit cu darul gândirii, ca şi Dumnezeu.

El gândeşte asemenea lui Dumnezeu, cunoaşte binele şi răul. Dintre toate creaturile, doar omul a fost înzestrat cu cea mai minunată zestre. Iar noi o neglijăm, o risipim, o folosim la întâmplare, ba chiar o lăsăm într-un colţ, neutilizată.

Orice energie poate fi folosită fie pentru a construi, fie pentru a distruge. Forţa gândirii poate fi pusă în slujba virtuţii sau a viciului, a răului sau a binelui.

Puterea gândirii este superioară oricărei puteri naturale, căci ea este cauza celorlalte.

Tot ceea ce există în universul vizibil este născut prin miracolul gândirii, care a conceput totul în universul invizibil mai întâi.

Ideea este tatăl şi mama oricărei apariţii,  oricărei forme.

Ideile nu ne aparţin decât un moment, apoi ele sunt împrăştiate în lume. Bune sau rele, avem puterea să le acceptăm sau nu. Dacă le-am aprobat, ele ne devin legitime şi cresc nemăsurat de mult, după ardoarea noastră.

Fug în afara noastră, iradiază din noi cu o viteză de milioane de ori mai mare decât viteza luminii.

Aceste idei migrează, dar nu cum dorim noi, ci în toate direcţiile, ca nişte săgeţi ce pătrund în alte creiere omeneşti, şi acolo se amplifică şi mai mult, fie în bine, fie în rău.

Responsabilitatea pentru ideile care pornesc de la noi este enormă. Culpabilitatea noastră este limitată în domeniul cuvintelor, dar este nesfârşită în domeniul gândirii; acolo este universală şi continuă.

Când o idee rea vă vine în gând, îndepărtaţi-o fără duritate, încet, înlocuind-o cu alta mai bună, şi concentraţi-vă asupra acesteia. Nimeni nu scapă de gânduri rele, apăsătoare, ruşinoase, care dau târcoale minţii omeneşti neîncetat.

Acesta este războiul nevăzut.

Nu suntem vinovaţi de ideile urâte care ne vin, dar ne facem vinovaţi pentru acceptarea şi rumegarea lor.

Hristos ne spune că omul păcătuieşte cu gândul;”

(voi continua, curând, citatele din această carte)

Jeniţa Naidin