Doi giganţi: Blaise Pascal şi Nicholas Thomas Wright

Fiecărui cititor pasionat şi atent, uneori,  i se iveşte ocazia să facă conexiuni între două lecturi pe care le-a făcut la distanţe mari în timp.

De curând, am parcurs cu Atenţie şi  Bucurie  cartea:

„Iisus  pur şi simplu”, autor, Nicholas Thomas Wright,  iar în timpul lecturii, gândul m-a dus, de mai multe ori la afirmaţii citite acum 28 de ani în cartea:

Pascal  Cugetări”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992.

Cum am parte, în viaţa mea întrupată, de o mirare continuă, motiv pentru care am şi  botezat o carte a mea, pe care nu am publicat-o încă,  Mă  mir, deci exist!, iată că,  la sfîrşitul operei lui N.T. Wright, nu mică mi-a fost mirarea să găsesc cuvintele  primite de Blaise Pascal în noaptea de 23 noiembrie 1654. Deci, sincronicitate perfectă.

 Să citim luminarea lui B. Pascal, citată de diac. Ioan I. Ică jr.:

De la ora zece şi jumătate seara până la miezul nopţii

FOC 

Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, nu al filozofilor şi savanţilor.

Certitudine, certitudine, bucurie, pace

DUMNEZEUL  LUI  IISUS  HRISTOS…  

Nu se află decât pe căile învăţate în Evanghelie…”  

Dragi cititori, suntem la cîteva zile distanţă de Sfintele Paşti 2021.

Am ales, de dragul lecturii şi nu numai,  din cele două cărţi,  menţionate la începutul comunicării noastre, câteva referiri la  Iisus Hristos.

Înainte de a vi le prezenta, deschid o paranteză:  Am meditat cu Atenţie asupra mesajului primit de Blaise Pascal acum aproape 367 ani şi pot spune cum am simţit mereu cuvintele lui Iisus Hristos din Evanghelii ca pe nişte miraculoase medicamente duhovniceşti. Deci, Iisus le primise de la Tatăl ceresc, adică de la Dumnezeu. Cândva, am selecţionat, pe caiete, din Evanghelii  numai cuvintele exprimate de Iisus Hristos şi am primit mult ajutor. Vă îndemn şi pe Dumneavoastră să faceţi acest exerciţiu. Închid paranteza.

Din cartea: „Pascal Cugetări”, citez de la pag. 370:

„Iisus Hristos, fără avere şi fără nici o producţie ştiinţifică în afară, îşi păstrează rangul său de sfinţenie. El n-a dat lumii investiţii; n-a domnit. Ci a fost umil, răbdător, sfânt înaintea lui Dumnezeu, teribil pentru demoni, şi fără nici un păcat.

O, cu ce mare pompă şi cu ce măreţie a venit el în ochii inimii care văd înţelepciunea!”

Din cartea: „„Iisus  pur şi simplu o nouă viziune despre cine a fost, ce a făcut şi de ce contează”, citez de la pag. 275:

„Iisus ieri, Iisus mâine. Dar Iisus astăzi?

Am omis(intenţionat) celălalt eveniment vital care completează în Noul Testament povestea lui Iisus. Invierea se referă la Iisus ca prototip al creaţiei sale celei noi. Înălţarea se referă la Iisus ca stăpân al creaţiei celei noi care izbucneşte prin lumea veche. A Doua Venire se referă la Iisus ca Domn care vine şi Judecător care va transforma întreaga creaţie. Iar între Înviere şi Înălţare, pe de o parte, şi a Doua Venire, pe de altă parte, Iisus e cel care trimite Duhul Sfânt, Duhul Său, în vieţile adepţilor săi, astfel încât El Însuşi e prezent în chip viguros cu ei şi în ei, călăuzindu-i, îndreptându-i şi, mai presus de toate, făcându-i în stare să dea mărturie despre El ca adevăratul Domn al lumii şi să lucreze pentru a face din acea domnie suverană o realitate. Venirea Duhului – episodul Cincizecimii din Faptele Apostolilor 2 – e o  parte vitală a povestirii lui Iisus.”

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi, 27 Aprilie 2021

Cu faţa spre LUMINA  DIVINĂ 

covor de flori foto: jenita naidin