Jenita Naidin

 

 

 

 

 

 

Cu credinţa că nu avem decât ceea ce dăruim,

astăzi ne  referim la  cartea:

Terapie pentru fericire, Editura Teora, 2008, într-un material mai amplu,

aşa cum mie îmi plac textele, adică să găsesc în acelaşi loc ceea ce mă interesează, chiar dacă am mult de citit.

Am, din perioada de dinainte de anul 1989, exerciţiul citirii unor cărţi şi de  multe sute de pagini!

Spun asta pentru dragii mei cititori ai Blogului care mi-au spus că doresc postări cu texte scurte, ca ştirile din ziar!  Ei au văzut că nu reuşesc să le îndeplinesc dorinţa!

Azi, fiind pentru mine o Sărbătoare cu o semnificaţie aparte,

am rezumat aici ceea ce am dorit să vă mai  transmit din ideile terapeutului  Dr. Étienne Jalenques.

Practic, am cules la calculator,

– spuneam şi altădată că atunci când scriu de mână sau dactilografiez, mă ajut sufleteşte, e o muncă medicament pentru mine, nu scriu mecanic, ci, analizez ce am sub ochi, şi,  îmi cercetez şi sufletul –

o selecţie din această lucrare, iar fiecare  să treacă prin propria percepţie cuvintele pe care le citez şi despre care afirm că le consider folositoare:

„Tinereţea, frumuseţea, bogăţia, inteligenţa şi chiar şi dragostea nu sunt garanţii fericirii. Aşa că acceptaţi inegalităţile în loc să vă resemnaţi.

Profitaţi de propriile voastre  şanse, alegeţi voi înşivă şi trageţi folos din greşelile voastre. Nu există eşecuri, există doar tentative nereuşite; reîncepeţi!

Cheia fericirii rezidă într-un efort îndelungat: e greu ca aşa ceva să devină uşor!

[…]

Căci miezul problemei  constă în faptul  că se confundă riscul cu pericolul. Astfel, când expun principiile terapiei mele, bazată pe exprimarea unor sentimente dureroase refulate, oamenii mă privesc miraţi şi mă întreabă invariabil:  – dar toate astea nu sunt periculoase?

[…]

 În acelaşi mod, în grupele mele de terapie nu am sarcina de a-mi «asigura» pacienţii. Ar fi ca şi cum li s-ar da de înţeles că teama lor este întrucâtva justificată. Eu trebuie să-i învăţ să înfrunte realitatea, să nu reculeze în faţa expresiei de violenţă din ei. Pericolul nu există acolo unde cred ei, ci în raport cu ei.

[..]

Regrete: reprezintă ancorarea în trecut. Însă PREZENTUL trebuie să fie descătuşat de trecut, iar acest trecut nu trebuie să prefigureze viitorul.  … Să ne reajustăm proiectele în funcţie de ceea ce am devenit.

[…]

Adevărata problemă în dragoste nu este în a o găsi: ea se întâlneşte peste tot, ci de a învăţa să o trăieşti fără condiţii.

[…]

Arta de a fi fericit înseamnă să accepţi lipsa fericirii, să te obişnuieşti cu această lipsă şi, în cele din urmă, să înveţi să tragi foloase de pe urma ei. … Niciodată nu ne vom putea satisface toate dorinţele. Decât să avem o sursă inevitabilă de frustrare, mai bine să învăţăm să acceptăm lipsurile şi să ne folosim de ele.  Tristeţea provocată , de exemplu, de absenţa unei persoane dragi nu este oare semnul dragostei noastre pentru aceasta?

[…]  Însă părerea mea este că dacă doriţi să deveniţi fericit, trebuie să vă asumaţi riscul de a fi singur. Să nu vă gândiţi numai la voi, ci  să vă gândiţi în primul rând la voi. Într-o relaţie de la egal la egal, adică între adulţi, să nu uitaţi de voi. Cel nefericit nu poate contribui esenţial la fericirea cuiva.

[…] Singurul mod de a face un cadou este de a nu aştepta nimic în schimb.

[..]

A creşte înseamnă a deveni autonom. …   Copiii nu ne datorează nimic, noi trebuie să ne bucurăm de existenţa lor. Oricât de dificil ar părea de admis, sarcina principală este de a-i învăţa să se lipsească de noi… Fără îndoială, cel mai sigur mijloc în acest sens este acela de a le permite să-şi dezvolte la maximum identitatea. …

Copilul trebuie învăţat că în viaţă există limite şi că aceste limite sunt uneori dureroase. Însă părinţii trebuie de asemenea să fie convinşi de faptul că au şi dreptul de a greşi, mai ales dacă greşeala este comisă din dragoste. Aşa că nu trebuie să se culpabilizeze: reproşurile copiilor adresate părinţilor sunt normale, pentru că, oricum, aceste reproşuri trebuie adresate cuiva… Cel mai important sfat este ca părinţii să înveţe să trăiască pentru ei înşişi. Dacă se ocupă mai întâi de fericirea lor, cu siguranţă că aceasta se va răsfrânge în mod pozitiv şi asupra copilului.”.

Mai departe sunt foarte multe considerente utile oamenilor, dar ne oprim cu citatele.

Mereu când m-am referit la cărţi unde se vorbeşte despre relaţia părinţi copii am mărturisit că mi-aş fi dorit să fi avut posibilitatea să fi ştiut multe lucruri înainte de a deveni mamă. Regretele nu îşi au rostul.

Pledez pentru ca, prin Politici  să se  facă ceva la nivel statal ca să beneficieze de o educaţie corectă puiul de Om.

Dr. Étienne Jalenques  dă exemple minunate din natură de la care avem multe de învăţat şi  se referă la adevărul pe care îl ştim şi anume că specia umană este una din puţinele specii care pot să procreeze fără ca părinţii să fie adulţi din punct de vedere social şi afectiv…

Am gândit doar să amintesc titlurile ultimelor capitole din opera despre care vorbim:

Terapie pentru fericire, şi, cum am mai spus cine doreşte şi are timp să citească întreaga carte fiindcă merită.

Terapeutul, autor al acestui important  volum,  Dr. Étienne Jalenques, a sistematizat prezentarea metodei sale sub titluri sugestive, cum ar fi:

„Mânia este indispensabilă, totuşi, este necesar să fim atenţi la faptul că, pentru echitate, mânia trebuie îndreptată numai asupra celui îndreptăţit s-o primească.”.

„Minciuna este un mijloc de apărare cât se poate de natural” „… o situaţie îngrijorătoare ar fi cazul unui  copil care nu minte niciodată, pentru că aceasta ar însemna că respectivul copil este nevrozat”.

Există o singură persoană faţă de care nu trebuie să minţim: propria persoană.

„Recunoaşterea socială pe  care v-o poate aduce bogăţia nu va înlocui niciodată cunoaşterea de sine.”

„Răzbunarea se dovedeşte a fi întotdeauna o alegere greşită.”.

„Dinamica Emoţională Exprimată”,

 şi altele, dar acum ne oprim aici. Data viitoare vom face referiri la unele din aceste capitole ale cărţii.

(Va urma)

Priviţi vă rog, trandafiri…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

De Sfântul  MINA.

Jeniţa Dodiţă Naidin

Vineri, 11 Noiembrie 2016

Universul este nesfârşit