Fotografii cu cerul şi… versuri
Privind cerul, citind versuri,
gândind la Măreţia Universului în care suntem,
numai aşa reuşim să rămânem senini în mijlocul vieţii ce ne este dată.
„Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am de străbătut este fără sfârşit.
*
Am ieşit pe aripile primei raze de lumină
şi mi-am urmat drumul prin singurătăţile lumilor,
lăsând urma mea pe atâtea stele.
*
Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte de a ajunge la a sa.
Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.”
*
O, câte milioane de ani
O, câte milioane de ani
de-adâncă penitenţă
şi îndelungă pregătire
ţi-a trebuit, Ţărână-Mamă,
să faci să înflorească
bobocul fragedei mâdhavi?…
Această-ntruchipare-a bucuriei
a fost culcată şi ascunsă
de-a lungul veşniciilor,
în sânul celui Nevăzut.
La fel de fragedă şi-ascunsă
în adâncimea inimii îmi creşte
speranţa că-ntr-o bună zi
de la sfârşitul celor mai
îndepărtate cicluri –
un zâmbet larg de bucurie
veniv-a să-nflorească-n vârful
pădurilor primăvăratice
din lumea visurilor mele!
Rabindranath TAGORE
*
Îmi place să fotografiez cerul.
Iată:
Jeniţa Naidin
Vineri, 26 octombrie 2018
În braţele lui Dumnezeu