Jenita Naidin

Iisus Hristos – Dăruiţi Iubire, primiţi Iubire

Azi, 1 mai 2012, vă invit să continuăm o lectură deosebit de folositoare, aşa încât, fiind ziua muncii am să culeg la calculator un întreg capitol din această lucrare esenţială pentru spiritul nostru(paginile 30-32).

Cuvintele scrise de Georges Barbarin, în cartea  HRISTOS,  PRIETENUL  CLIPELOR  DE GREA  ÎNCERCARE, sunt un real sprijin sufletesc.

Eu am primit acest sprijin şi de aceea vă invit să citiţi şi Dumneavostră.

(citatele de mai jos sunt o continuare la art. din 22 aprilie 2012, Iisus Hristos – Stăpâni pe noi înşine)

***

„Nici Dumnezeu Însuşi nu vă judecă, ci faptele voastre vă judecă. 

Trebuie să iertăm calomnia. Toţi sunt mai mult sau mai puţin purtători de calomnii, difuzori de ştiri necontrolate, purtători de calomnii, purtători ai bârfelor, ai zvonurilor rele.

Cel care pleacă urechea şi primeşte acuzaţiile ce se aduc aproapelui său este el însuşi un calomniator. Trebuie totdeauna să contrazicem calomniile. (sau, dacă nu contrazicem, fiindcă nu avem argumente, trebuie să spunem că nu credem fără dovezi, dar nicidecum să nu ne alăturăm calomniatorilor  n.ns.).

Tăcerea şi indiferenţa reprezintă complicitate la calomnie.

Calomnia este o încercare şi nobleţea omului se vădeşte în felul în care primeşte  calomnia.

Iisus Însuşi a fost calomniat.

Printr-o viaţă curată însă, alungăm calomnia.

Răutatea oamenilor o privim numai dintr-o latură, totdeauna considerându-ne pe noi victime. În realitate, răutatea altora nu este decât reflectarea propriei noastre răutăţi. Atitudinea celor răutăcioşi ne serveşte drept oglindă. Puneţi-vă totdeauna în locul celor aşa-zişi răi şi încercaţi să raţionaţi în felul lor.

Dragostea celorlalţi vizavi de voi este şi ea tot oglinda dragostei voastre.

Începeţi prin a suprima răutatea voastră personală, egoismul vostru, şi ele vor dispărea din restul universului.

Care este acela care n-a judecat niciodată pe nimeni?

Vă supără când despre voi se spune tot ceea ce spuneţi voi despre alţii. Nu vreţi să fiţi judecaţi, dar voi de ce judecaţi pe alţii?

Şi ce vă pasă, în fond, de judecata oamenilor?

Nici Dumnezeu Însuşi nu vă judecă, ci faptele voastre vă judecă.

Vă irită judecata altora? Este returul pe care îl încasaţi la judecăţile voastre asupra altora.

„Vorbirea voastră să fie da, da şi nu, nu! Restul vine de la cel rău”.

Minciuna nu există decât în imaginaţia voastră. Totul depinde de interpretarea pe care o daţi voi universului, de traducerea pe care o faceţi în conştiinţa voastră şi în limbajul vostru omenesc.

De câte ori sunteţi tulburaţi, neliniştiţi şi nenorociţi, înfricoşaţi şi descurajaţi, vă aflaţi pe terenul minciunii, iar de câte ori sunteţi calmi, liniştiţi, încrezători, atunci sunteţi pe terenul adevărului.

Chemaţi Prietenul, acest ocean dumnezeiesc! Nu există pe lume decât un singur dispreţ pe care trebuie să îl aveţi: acela pentru voi înşivă (să vă dispreţuiţi de cîte ori funcţionaţi încălcând legile morale sau sunteţi leneşi, neglijenţi n.ns.).

Cât priveşte dispreţul ce vine de la alţii, să zâmbiţi  şi să uitaţi, şi în nici un caz să nu replicaţi.

A dispreţui pe cineva, oricare ar fi gradul de evoluţie al unei fiinţe, înseamnă a-L dispreţui pe Însuşi Creatorul, autorul acestei fiinţe.

Visele urâte sunt o reflectare a conştiinţei. Când sufletul se retrage din corp, viaţa lui spirituală devine intensă, el simte cu o forţă accentuată binele şi răul. În aceasta constă cu adevărat fericirea celor aleşi şi condamnarea celor răi, căci sentimentele dobândesc în afara materiei o amploare neobişnuită, care încântă sufletul până la extaz sau îl cufundă în oroare.

Acolo unde este Dumnezeu nu există coşmaruri, nu există false viziuni, ci adevărata pace!

Blestemul decurge din păcate. Acestea sunt responsabile de dezordinile morale ale vieţii. Ideea de blestem, ca şi cea de răzbunare, sunt nedemne de Dumnezeu. Numai omul este capabil de aşa ceva. Rolul lui Dumnezeu nu este acela de răzbunător redutabil, ci de a fi un conducător al unei creaţii imperfecte, corupte, spre perfecţiunea veşnică, printr-un permanent progres. Tot ce contrariază această evoluţie, acest torent spre desăvârşire este zdrobit în cale, tocmai pentru încercarea lui de a se opune. Nimeni nu este blestemat decât de el însuşi şi fiecare adună ceea ce a semănat. Fiecare acţiune a noastră provoacă automat o consecinţă, un efect, o reacţie. Tot ce vă atinge vine tot de la voi. Voi sunteţi şi emiţătorii şi receptorii propriilor voastre unde.

Dăruiţi iubire, primiţi iubire – şi invers.

Sunteţi răspunzători de tot ce vi se întâmplă.

Fericirea sau nenorocirea ni le pricinuim singuri.

Desigur,  este mai comod să acuzăm pe alţii de răutate şi pe Dumnezeu de nedreptate. Dacă am considera altfel lucrurile, ne-am da seama că ceea ce am socotit drept o pedeapsă sau o răzbunare a lui Dumnezeu nu este de fapt decât un avertisment.”

(voi continua, curând, citatele din această carte)

Am  cules aceste cuvinte  şi cred că cei care au timp  să citească vor medita la conţinutul lor.

Jeniţa Naidin