Jenita Naidin

 

 

Am fotografiat Icoana aceasta ce o am în locuinţa mea de 22 de ani.

Am cumpărat-o de la o expoziţie din Bucureşti,

făcându-mi un cadou când împlineam 43 ani!

 

Ştiu că cea mai tainică bucurie a Omului este Iubirea sa faţă de Dumnezeu.

De aceea, astăzi în ziua de naştere a surorii mele,

Maria,

m-am gândit să îi fac cadou o lectură minunată.

Cred că va fi o plăcere şi pentru cititorii blogului meu.

De mulţi ani  m-a impresionat Rugăciunea scrisă de Regina Maria a României,

soţia Regelui Ferdinant.

O citisem într-o carte veche,  împrumutată de la o Familie ce o ţinea pitită înainte de 1989, iar până să o restitui, mi-am copiat  Rugăciunea de mână, atât de mult mi-a plăcut, şi în aceşti mulţi ani am dat-o la mulţi oameni şi au citit-o.

Azi, cu energia Iubirii am cules-o la calculator de pe această foaie îngălbenită de vreme, bucurându-mă că scrisul meu,  de acum peste 30 de ani, este lizibil:

 

„Rugăciunea unei regine

 

Îmi înalţ inima spre Tine, Oh! Doamne!

Ascultă, Te rog smerita mea rugă.

M-ai înălţat, m-ai aşezat în locul de slavă şi ai pus în mîinile mele o putere ce nu e hărăzită multora.

Mi-ai însemnat un drum care trebuie să fie al meu şi pe care trebuie să păşesc fără a şovăi.

Din pricină că sunt nevoiţi să-şi înalţe fruntea ca să mă vadă, mulţi cred că nu calc decât prin locuri pline de soare;

Dar, Tu, o, Doamne! Cunoşti pietrele ce-mi rănesc picioarele şi mulţimea spinilor sub trandafirii ce mi-au fost dăruiţi.

Ai făcut să strălucească chipul meu în faţa smeriţilor acestei lumi. Ai aşezat purpura pe umerii mei şi coroana pe capul meu şi mi-ai poruncit să le port ca şi când n-ar fi o povară. Şi ai grăit:

Ai fost aleasă între mulţi, fii vrednică de cinstea ce ţi s-a făcut,  fie mâna ta blândă, cuvintele tale pline de mângâiere şi fă din inima ta un loc de odihnă pentru cei obosiţi şi fără tihnă.  Scoală-te în zori de zi, iar noaptea nu dormi prea greu ca nu cumva să rămână neauzit vreun strigăt înălţat către tine.

Căci eşti mama unui popor şi ai fost aleasă să-l călăuzeşti în viaţă şi să poţi povara durerilor şi bucuriilor lui.

De aceea strig către Tine Oh Dumnezeul meu!

Dă-mi putere să înfrunt orice soartă, să înving orice temere, să străbat orice furtună.

Dă-mi o nesfârşită răbdare, o, Doamne! Şi voinţa de a birui orice ispită nevrednică. Fă-mă fără teamă, bună şi dreaptă, neclintită în mijlocul oricărei nenorociri.

Dă-mi o inimă vitează ca să suport toate durerile pe care le văd şi le aud, o inimă vitează ca să nu pierd curajul la sfârşitul unei zile de zbucium.  O inimă destul de mare ca să poată iubi şi pe cei pe care nimeni nu-i iubeşte, destul de dreaptă ca niciodată să nu osândească în grabă şi destul de milostivă ca să poată ierta „de 70 de ori câte 7”.

Dă-mi darul cuvintelor care să mângâie, O, Doamne! Şi darul compătimirii şi a’ înţelegerii, ca de câte ori întind mâna să nu fie în zadar.

Îngăduie-mi, o Doamne! Să ţin capul sus, nu din trufie,  ci pentru că mi-e cugetul curat ca cristalul în care străluceşte soarele scoţând la iveală o mie de lumini şi pentru că mă pot uita fără teamă în ochii oricui.

Iar când va veni ceasul meu din urmă, O Doamne,

fă să mă găsească fără amărăciune în suflet împotriva nimănui şi fă ca nimeni să nu se creadă duşmanul meu, aşa încât înainte de a veni în faţa Ta, mâinile mele ce ridic în binecuvântare să fie uşoare ca nişte aripi plutind spre cer. Şi de îşi va aminti cineva de mine pe pământ, O Doamne, să mă vadă

 cu un zâmbet pe buze,

cu un dar în mână şi cu lumina credinţei în ochi,

acea credinţă care mută munţii din loc.

  Amin!”

 

***

Deci, port această foaie cu mine de mulţi ani, şi m-am întrebat: oare la ce vârstă o fi scris Regina Maria Rugăciunea aceasta?  Dacă cineva ştie aş vrea să îmi scrie aici pe blog.

Mulţumesc!

Draga mea soră Mărioara, aşa cum ţi-au spus părinţii şi surorile, dragă Maricica aşa cum ţi-a spus iubitul tău soţ, Ioan Bădulescu, cu care te-ai căsătorit la numai 18 ani, te felicit de ziua ta pentru tot ce ai realizat în viaţă, pentru copiii tăi, Letiţia şi Mihail, pentru cei patru nepoţi, cât şi pentru Elena – ce are doar câteva luni –

strănepoata ta, şi străstrănepoata mea!

E minunat că ţii în braţe fetiţa fiului fiicei tale şi o aud şi eu la telefon!

Eşti binecuvântată de Dumnezeu, părinţii noştri sunt mândri de tine, de acolo de Sus.

Iată câteva fotografii, inclusiv de pe acest înscris ce am dorit demult să îl citeşti, ce ţi le trimit  de la distanţa de 500 kilometri la care mă aflu faţă de tine:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Marţi, 31 Ianuarie 2017

Bistriţa