Victor Știr a tradus din Opera lui S. Dasgupta

Motto

”Omul este el însuși propriul său stapân, propria sa salvare.

El trebuie să se controleze în orice împrejurare.

N-are rost să vă lamentați.

Ci minunați-vă de legea efemerului

și învățați din ea despre deșertăciunea  vieții omenești.

Bucurați-vă de  florile purificării minții,

când acestea se deschid, și culegeți fructul buneivoiri”

(Din aforismele bunei viețuiri ale lui Buddha)

În fiecare atom al tărâmurilor universului

Există vaste oceane de sisteme-lume.

(scriere budistă antică)

Victor  Știr  a tradus în româneşte Volumele:  I (528 pagini); II (620 pagini) și  V (204 pagini)  din opera:  „O istorie a filosofiei indiene” scrisă de marele om de știință Surendranath Dasgupta, profesor al românului Mircea Eliade,  cel care este autorul unor  opere literare importante, precum și a Istoriei credințelor și Ideilor Religioase.  Această lucrare, în cinci volume,  a lui S. Dasgupta,  din care a tradus jurnalistul bistrițean, Victor Știr  se alătură altor lucrări despre arta, arhitectura, literatura,  religia, morala şi ştiinţa civilizaţiei indiene, cunoscute în lume, dar  și în România. 

 Volumului V al vastei lucrări: „O istorie a filosofiei indiene”  s-a publicat în anul 1955, după ce autorul, Surendranath Dasgupta trecuse în Lumea de Dincolo încă din 18 Decembrie 1952. S-a ocupat  de acest ultim volum,  pentru a fi scos la lumină,  Doamna Surama Dasgupta, care la data de 19 iunie 1954 a scris ”O Evocare” amplă,  din care cităm câteva cuvinte:

”Una dintre trăsăturile deosebite ale lui Dasgupta a fost aceea că rareori și-a dorit să învețe ceva de la alții. Avea o mândrie interioară care îl conducea să învețe totul prin propriile eforturi. Nu a vrut niciodată stimuli din exterior. Ori de câte ori se ocupa de un lucru, investea întregul său suflet în el. A promovat masteratul în filosofie în 1910, în calitate de candidat privat, rezumând în felul lui toate cărțile prescrise. I s-a oferit de două ori o bursă de stat pentru a studia sanscrita într-un mod științific în  Europa, dar fiindcă era singurul copil al părinților săi, el a refuzat să plece din considerație pentru sentimentele lor. Și-a început serviciul la Rajshahi  Colegiul ca lector de sanscrită (…) Dragostea de cunoaștere pare să fi fost pasiunea călăuzitoare a vieții profesorului. El nu a căutat niciodată poziție sau onoare, deși acestea au venit asupra lui în succesiune rapidă în zilele sale ulterioare. Avea o unică sinceritate a scopului și a expresiei, și,  lumina care a venit de la sufletul său a impresionat sufletele înrudite.  (…) În 1942 s-a retras de la Colegiul Sanscrit și a fost numit de Regele George al V-lea profesor de  științe medicale și morale în Universitatea din Calcutta. (…)  În 1951, prin ajutorul prietenos acordat de Pandit Jawaharlal Nehru, a început să scrie al cincilea și ultimul volum al Istoriei filosofiei indiene.  (…).   Un alt aspect al vieții sale s-a arătat  în fericirea, în devoțiunea profundă și credința neclintită în Domnul său care nu l-au părăsit niciodată. Acestea s-au manifestat în el chiar și în copilărie și au continuat toată viața lui. În încercări, necazuri și dureri, a fost neînfricat și neabătut.  În dificultăți, a avut voia lui indubitabilă de a cuceri; și-a purtat toate suferințele cu răbdare și tărie. Credința lui în Dumnezeu l-a susținut cu o strălucire și o bucurie de spirit neobișnuite. Nu s-a rugat niciodată, pentru că a crezut că nu este nevoie de aceasta, de vreme ce,  cel mai drag Domn al său strălucea în inima lui cu dulceață, dragoste și siguranță. De aceea, în diferite etape critice ale bolii sale, nu a renunțat niciodată la speranță și a încercat să-și înveselească soția și medicii curanți. Prin pură determinare și credință nezdruncinată a fost convins că și-a îndeplinit misiunea”.  

Din volumul V al operei:  „O istorie a filosofiei indiene”  scrisă de  profesorul Surendranath Dasgupta, tradusă în Limba română  de Victor Ştir, reținem deosebit de  multe învățăminte despre evoluția gândirii acestei țări în care s-au născut numeroase personalități de valoare internațională. Iată câteva din titlurile structurii acestui volum: ”Literatura și istoria saivismului sudic; Literatura Agama și perspectiva sa filozofică;  Istoria și literatura Vira-saivism;  filozofia srikantha; Natura lui Brahman; Responsabilitatea morală și harul lui Dumnezeu;  Saiva Filosofia în Siva-mahapurana; Doctrina Pasupata-sutras; Ideile lui Sripati Pandita despre filosofia Vedanta numită și Srikara-bhasya, care este acceptată ca bază fundamentală a Vira-saivismului.”

Vedem cum cercetătorii se străduiesc să atribuie unuia sau altuia din înaintași paternitatea unei învățături vechi. Personal, simplific atunci când văd atâta strădanie și spun că este de gândit cum totul vine de la Creator, care, ajută creatura sa și prin anonimat. Normal că suntem obișnuiți să fie nominalizați oameni și chiar ne este de folos să știm nume de înaintași.   Când cercetătorul S. Dasgupta arată că închinarea este un suport pentru om, pentru sufletul lui, ne spune în cartea sa:

”Cu toate acestea, trebuie spus  că filozofia saiva și închinarea la Siva s-au răspândit în toată peninsula cu mult înainte de secolul al VIII-lea A.D. Avem cele mai sacre temple ale lui Siva  din nord, în Badrikasrama, în Nepal. (…) De fapt, închinarea la Siva se găsește predominantă aproape în fiecare parte a Indiei, iar în majoritatea orașelor găsim temple ale lui Siva fie în ruine, fie ca lăcașuri reale de cult”

Citind înșiruirea etapelor de evoluție a gândirii indiene cu specificul fiecărui moment  de-a lungul timpului, ne dezvoltăm o sferă de cunoaștere a lumii mai largă. Vedem opinia despre lume a  acestor filozofi pe care i-a cercetat S. Dasgupta printr-o muncă asiduă, arătându-ne nouă diverse sisteme de gândire. Constatăm cum totul este raportat la Dumnezeu. Iată cuvinte din carte:    

 ”Dumnezeu și energia sunt unul și același lucru. Uneori s-a considerat că Dumnezeu a creat lumea prin mila sau harul Său și că harul Său este forța dinamică interioară, care urmează cursul de creere și menținere. În acest fel s-a făcut un compromis între teoria harului și teoria karmei. Există, totuși, alții care cred  că nu avem  nevoie de dreptul de a culege roadele acțiuniilor noastre, ci trebuie să fim mulțumiți de ceea ce ne este dat de Dumnezeu.”

Pentru a ne arăta munca sa de cercetare, S. Dasgupta ne spune la un moment dat: ”Literatura  Agama este destul de extinsă, dar realizările sale filozofice sunt destul  de slabe. Agamele conțin unele elemente ale gândirii filozofice, dar interesul lor este mai mult asupra detaliilor religioase ale cultului saivismului. Prin urmare, găsim o mulțime de ritualuri, discuții despre tehnicile arhitecturale pentru întemeierea templelor, mantre și detalii de cult legate de înființarea simbolului falic a lui Siva. Cu toate acestea, în cea mai mare parte Agamas există o secțiune separată numită Vidya-pada în care opinia filosofică general subliniată este enunțată. Există mici diferențe în enunțarea acestor  opinii pe măsură ce trecem de la o Agama la alta.  Cele  mai multe dintre aceste Agama sunt încă nepublicate, și totuși, formează nucleul religios  al saivismului, practicat de milioane de oameni din diferite părți ale Indiei.”.  

Un indian,  Osho a studiat și comentat scrierile multor autori indieni, între care se numără și Patanjali.  Ceea ce a spus Osho înainte de a-și părăsi trupul în data de 19 ianuarie 1990, consider că se potrivește cu gândirea ce l-a condus pe filosoful Surendranath Dasgupta să își dedice viața studiului și comunicării către semeni a muncii sale, ca și   fiicei sale Maitreyi Devi, dar și fostului său student, românul  Mircea Eliade.

 Citez ce a răspuns Osho la întrebarea ce se va întâmpla cu tot ce a dăruit el din punct de vedere spiritual după ce nu va mai fi:

”Încrederea mea în existență este absolută. Dacă există măcar un adevăr în ceea ce spun, acela va supraviețui… cei ce vor rămâne interesați de munca mea vor conduce în continuare torța, dar făsă să impună aceste adevăruri celorlalți.  Ei vor rămâne întotdeauna o sursă de inspirație, de lumină pentru discipolii mei și sunt sigur că ei vor simți aceasta și când eu nu vi mai fi. Doresc ca ei să dezvolte și să emane  în jurul lor dragoste, puritate, înțelepciune, luciditate, calități care nu sunt monopolul nimănui, care nu sunt dependente de nici un sistem filozofic, religios. Doresc ca oamenii să devină proprii lor stăpâni, să nu mai poată să fie dominați și controlați de alte persoane.”

În încheiere, îl felicit pe Vistor Știr pentru imensa muncă pe care a depus-o încât să apară în românește aceste scrieri-studii ale filosofului Surendranath Dasgupta. După cum știm, suntem, ca oameni, entități  complete în sine și nu putem primi decât ceea ce oferim noi mai întâi. Urmează ca această  muncă de traducere să atragă o acțiune reciprocă atunci când, la nivel mental, vibrații aflate în armonie vor reacționa și  Victor Știr va primi aprecierea pe care o merită.  Personal,  doresc să apară evenimente sincrone, coincidențe prin care să fie popularizate aceste lucrări ale lui Surendranath Dasgupta ce pot fi citite acum în românește.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

Vineri, 9 Ocombrie 2021 

Spre o Lumină caldă  

***