Adrian Onofreiu – Nestor Șimon RESTITUIRI

credit foto: jenița naidin

Încă din anul 2023, am în atenție cartea: ”Nestor Șimon  RESTITUIRI”, publicată de ACADEMIA ROMÂNĂ, Centrul de Studii Transilvane , Cluj-Napoca, 2012, Ediție  îngrijită de   Adrian Onofreiu,  Prefață Ioan Bolovan, Postfață Mircea Gelu Buta.

 Anul trecut, m-am referit la această carte într-un articol,

 pe care l-am publicat în data de 28 Martie 2024, intitulat:

Nestor Șimon – Personalitate demnă de a fi cunoscută,  

din care amintesc: 

În cadrul  documentării pe care o realizez cu privire la scrierea unei cărți, mă voi referi azi doar la câteva date despre Nestor Șimon,  citându-l pe   Dr. Adrian Onofreiu, de asemeni, voi reproduce un fragment din postafața scrisă de  Dr. Mircea Gelu Buta  la cartea:

”Nestor Șimon – Restituiri”,  dar    voi  reda  câteva cuvinte și din cartea:  

”Nestor Șimon  1915-2005….corespondență” 

și anume,  scrisoarea lui Basiliu Bașotă, în  care vorbește  despre Sfinții Năsăudeni, dar și alte fragmente din corespondențele lui  Nestor Șimon.

   Nestor Șimon   s-a născut  6 ianuarie 1862  în  Ragla și a decedat  la 19 ianuarie 1915 la Năsăud.

   Cartea, pentru care mă documentam atunci, a văzut Lumina tiparului  de curând și se numește: Liniștea din mănăstiri.

În  Prefața  cărții:  ”Nestor Șimon  Restituiri”,    IOAN  BOLOVAN, istoric, profesor universitar, director al Institutului de istorie ”George Barițiu” al Academiei Române, scrie:

”NĂSĂUDUL  ESTE,  fără îndoială, o zonă cu reverberații extrem de adânci în trecutul românilor din Transilvania, fie că avem în vedere ”antecedentele”,  respectiv perioada originilor  daco-romane, fie că ne referim la epocile medievală, modernă sau contemporană.  Aceasta a generat, firește o bogată producție de carte, studii și articole în secolele XIX-XXI, realizări istoriografice care nu ar fi fost posibile fără existența în primul rând a unei baze documentare bogate, dar și a unor cercetători entuziaști  și constanți  în preocupări.  Documentația referitoare mai cu seamă la istoria regimentului,  apoi a districtului grăniceresc năsăudean, dar și a altor perioade istorice este  una  copleșitoare, arhivele  din țară și cele   din străinătate adăpostind zeci de mii de file ce așteaptă încă  să  fie  descoperite și  valorificate.  Într-un  asemenea context, inițiativa  domnului dr. Adrian Onofreiu de a edita câteva manuscrise inedite ale lui   Nestor Șimon, de a reedita  articole apărute în presa de  acum  mai bine de o sută de ani și care sunt foarte greu de găsit  azi,  precum și strădania de a introduce în circuitul științific o interesantă corespondență ieșită la lumină în ultimii ani nu pot fi decât  salutare. 

(…)

Este  meritul istoricului dr. Adrian Onofreiu de la Serviciul Județean Bistrița-Năsăud al Arhivelor Naționale de a fi descoperit aceste manuscrise și scrisori  inedite, de a edita în timp câteva dintre aceste lucrări și, mai presus de orice, de a încerca,  cu onestitate și echilibru, să înțeleagă epoca și oamenii care  i-au fost contemporani sau postumi lui Nestor Șimon. ”.

La începutul  operei ”Nestor Șimon – RESTITUIRI”,  sub titlul: ”Nestor Șimon – personalitate  a epocii sale”, Adrian Onofreiu, doctor în istorie la Institutul de Istorie ”George Barițiu” din Cluj-Napoca în anul 2008, cu teza  ”Districtul Năsăudului între 1861 și 1876”, ne spune:

”PROFILUL  INTELECTUAL  al personalității lui Nestor Șimon ne îndreptățește să-l încadrăm în aria  formativă a spațiului cultural transilvănean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.   El este un produs tipic al formării și convețuirii în cadrul cultural definit de interferențele dintre  maghiari, germani și români.

(…)  

Atitudinea lui, caracterizată de coordonate  referitoare la pasiune, preocupare și mai presus de toate, muncă în folosul celor din rândul cărora s-a ridicat și cu al căror sprijin material s-a format ne oferă o dovadă de integritate morală și cultură civică. El a jertfit totul pentru toți, și-a subordonat întreaga existență slujirii idealului celor care au ”purtat”  timp de aproape un secol armele, în cadrul confiniului militar transilvănean.

Aceste trăsături ale activității sale s-au regăsit în două componente importante din truda zilnică:  activitatea oficială, ca secretar la instituția Fondurilor grănicerești năsăudene și cea  științifică, derulată în  interesul cunoașterii, cercetării și prezentării   trecutului zonei.”.

 Citim mai departe, urmând  structura cărții pe care o amintim  succint, și aflăm:

”Etapele formării intelectuale” ale lui Nestor Șimon, născut în Ragla, actualul județ Bistrița-Năsăud, și Plecat în Eternitate prematur la 19 Ianuarie 1915 la Năsăud,

 apoi,  ”Trăsături atitudinale”,  ”Realizări  practice”, Condiționări și atitudini istoriografice”, ”Manuscrisele, publicistica și corespondența lui Nestor Șimon”.

Din  Postfața la cartea:

”Nestor Șimon – RESTITUIRI”,   reproduc un fragment:

”Simpla valorizare a memoriei și amintirilor exprimate în memorialistică sau istorie orală și colectivă, cu expresie în mituri și narațiuni, nu reprezintă decât o formă ”recurentă” de democratizare a cunoașterii istorice. (…). Am înțeles aceasta cu ani în urmă, când regretatul Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu al Clujului (Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului între anii 2006-2011), m-a rugat să-i caut în arhive un material convingător despre Atanasie Todoran din Bichigiu.  Dorea să se convingă dacă memoria colectivă a transilvănenilor, în legătură cu acest martiraj, poate fi dovedită prin documente de necontestat.  M-am deplasat la Serviciul județean Bistrița-Năsăud Bistrița al Arhivelor Naționale, unde, dacă mai era nevoie de o dovadă în sprijinul ideii că nu natura ci cultura și erudiția rămân esențiale pentru istorie, iată am aflat aici această probă de necontestat. 

            Convingerea mi s-a întărit după ce  am stat de vorbă și am început să-l cunosc mai bine pe cercetătorul Adrian Onofreiu, harnic și meticulos scormonitor al adevărului istoric,  ascuns uneori atât de bine sub colbul arhivelor.

            După un răgaz de câteva zile,  acesta mi-a trimis în copie inedită,  datată  Cluj, 5 sept. 1887 și semnată Nestor Șimon, despre care am aflat că a fost un erudit cercetător al istoriei acestui  ținut. Scrisoarea restituia valoarea mărturisitoare a jertfei lui Atanasie Todoran, în condițiile în care majoritatea studiilor istorice au accentuat doar importanța sa socială și politico-națională. În acest  sens  Nestor  Șimon scria printre altele, că,

”am aflat cu siguranță cauza pentru care s-a opus Tănase Tudoran contra militarizării. Adică el nu s-a opus militarizării, ci s-a opus încercărilor de a se uni românii cu biserica Romei, deoarece pe atunci curgeau luptele cele mai înverșunate și Curtea din Viena voia ca militarizând, totodată să obțină uniunea”. (Nestor Șimon, Corespondență,  volum îngrijit de Adrian Onofreiu, Ed. Supergraph, Cluj-Napoca, 2005, p. 62.).

La aflarea veștii, I.P.S. Bartolomeu radiind de bucurie s-a făcut auzit prin gura psalmistului și a exclamat  ”Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi”. (Psalmul 61, 36).

Epistola lui Nestor Șimon  a fost principalul document care a stat la baza întocmirii referatului de canonizare a Sfinților Martiri Năsăudeni Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile din Telciu, cei care astăzi se numără printre sfinții pomeniți de Biserica noastră și sunt preamăriți de Dumnezeu în ceruri, cinstindu-se prin cântări și laudă în ziua de 12 a lunii noiembrie. 

            Am învățat cu această ocazie că nici  memoria, nici miturile, nici povestirile din trecut nu pot fi transpuse direct în text, fără o analiză critică și în lipsa unor documente de netăgăduit, lucru de altfel mărturisit și de Nestor Șimon, într-o  scrisoare  către Baziliu Bașotă, jude regal în Alba-Iulia:

”Scopul meu nu e de a păși repede  cu istoria pentru  de-a astâmpăra curiozitatea unora ori altora, ci de a desfășura toate pe bază de documente valide, ca așa, generația ce va urma să  aibă istoria și nu povești din bătrâni”.    

   Mircea Gelu Buta, Prof. univ. dr. – Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca”.

 Cu gândul la toate personalitățile pe care le întâlnim în lucrarea: ”Nestor Șimon RESTITUIRI”,    să medităm la  cuvintele vechi, adevărate  cugetări  ale  Împăratului Marcus  Aurelius Antoninus: 

”Tot ce se întâmplă fiecăruia este de folos Universului.”   ”Fiecare  s-a ivit în lume în vederea unui scop.”  ”Căci natura universală n-a hărăzit pentru tine nimic ce nu poate fi îndurat.”  ”Cine nu se lasă călăuzit de gândire, se va lipsi de lumină.”  ”Tot ceea ce ți se întâmplă a fost pregătit pentru tine încă din veșnicie, o strânsă înlănțuire a cauzelor a urzit încă din infinitul timpului întreaga ta existență precum și evenimentele din cursul acesteia.”. 

În final, spunem că  acești oameni au realizat opera: ”Nestor Șimon  RESTITUIRI” motivați de Iubire, aducând o contribuție importantă cunoașterii umane.

 Recomand cu căldură lectura, studierea  acestei importante lucrări pentru toți cei interesați de a crește spiritual, de a-și lărgi Conștiința, fiindcă o Conștiință trează, lărgită, Universală înțelege și nu judecă.

Cu Iubire și Recunoștință

Jenița Naidin

Bistrița,  Luni, 4 August 2025

Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ


Natalia David – A scris într-un moment de cumpănă

Credit foto: jenița naidin

Am  primit   de la autoare,  pentru a publica,  Poezia:

”Am fost ce nu mai sunt…”

Am citit manuscrisul și m-a  impresionat   faptul că Doamna  Natalia  David care încurajează oamenii, are curajul  ca să fie public un moment de cumpănă  pe care l-a trăit  în Luna Februarie 2025.

Astfel de oameni ajută semenii  prin smerenia lor, și,  când sunt slabi și își  conștientizează,  cu Lacrimi,  acel moment, de fapt sunt puternici.

Să  citim, deci:

”AM  FOST CE  NU  MAI  SUNT…  

Am fost cândva o frunză-n  vânt

Și iarbă verde pe Pământ

Am fost ce astăzi nu mai sunt.

Și anii au trecut în zbor

Cu Sufletul  bolnav de dor

De dorul pentru cei plecați

De anii ce mi-au  fost  furați… 

De zilele ce au trecut

Fără să fac ce-ași  fi putut.

Acum, nimic nu mai aștept,

Doar mă  gândesc la  Infinit,  

La  tot ce nu am  împlinit.

Singurătatea  mă doboară,

Dar mai rezist  urcând pe scară,

Pe scara vieții tot mai sus,

Căci nu mai am nimic de spus,

Decât, că, nu mai sunt ce-am fost,

Că ce mai fac nu are rost… 

Nu mai alerg și nu mai merg

Ce-mi este  rău încerc  să  șterg,

Și  Lacrimi  grele-mi curg  șiroi

Gândindu-mă mereu la voi.

Ce-am fost odată  nu mai sunt,

Doar umbră pe acest Pământ… 

 NATALIA  DAVID 

Februarie 2025 

Bistrița 

*** 

După cum vedem  autoarea   și-a  exprimat în versuri     emoțiile trăite  în  singurătatea ei pe care o știe cu adevărat numai  Divinitatea.  Energia Vitală Universală nu a părăsit-o, îi  susține viața în trupul fizic și este bine așa,  anume,  că  nu știm când este momentul Plecării  în Infinit,  în  Eternitate!  

Cred că mulți   cititori  se vor regăsi  în versurile  Nataliei  David. 

Am  scris câteva cuvinte  din Suflet  și   am publicat versurile ce mi-au fost  încredințate,

Cu  Iubire și Recunoștință.

Jenița  Naidin

Bistrița,  29  Iulie 2025  

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ


Mariana Prigon Sbârciu – Un suflet generos

credit foto: jenița naidin

Cred în faptul că,  autoarea cărții: ”Am vrut să opresc timpul”, publicată la Editura Charmides, 2023, Doamna  Mariana Prigon Sbârciu în tot ce a făcut în viață a avut certitudinea că va realiza ceea ce și-a propus, având o gândire care a ajutat-o.

A avut încredere în Dumnezeu  și această  credință  a călăuzit-o  toată viața. Prin această credință în Divinitate a avut încredere și în forțele proprii.

Sunt o Ființă cu posibilitatea  nativă de a citi repede, dar nu mi se întâmplă acest lucru cu orice carte, fie din motive de timp, fie din cauza faptului că am în față o lucrare voluminoasă și densă în informații ce necesită pentru mine o anume atenție ca să înțeleg.

Cartea de față a fost pe masa mea timp de peste un an, de la data când am primit-o  cu dedicație de la autoare, din toate motivele de mai sus.  Scriu despre cărți  numai dacă le citesc în întregime.

Iată, acum pot scrie câteva cuvinte  despre cele 459 pagini ale acestui volum-document.

Mai întâi spun câteva cuvinte  pe care toți le știm și i se potrivesc  Doamnei învățătoare  Mariana Prigon Sbârciu:

Pe  parcursul  vieții sale, în  fața  fiecărui om se deschide o cale.  Sufletul evoluat alege  calea care conduce  către înălțimi, iar cel involuat alege drumul care îl duce la vale.  Cele  două spații  sunt  despărțite de ceață.  Mulți  oameni  indeciși   rătăcesc  prin această ceață.  Este un lucru sigur:  în fața tuturor   oamenilor se deschide o cale care îi  poate conduce în sus și alta care îi poate conduce în jos, și,  fiecare trebuie să decidă singur ce cale  alege.

 Autoarea  importantei  cărți: ”Am vrut să opresc timpul”  a ales  calea care a condus-o  către înălțimi.

Toate  informațiile  din această  operă sunt importante și utile oamenilor de toate vîrstele și  preocupările, fie și  dacă ne gândim că între copertele  acestei lucrări întâlnim  viața unei învățătoare, iar noi toți am avut o învățătoare sau un învățător la începutul școlii.

Vedem, de asemeni, viața   dăscăliței  Mariana Prigon  Sbârciu   în  calitate de: 

 fiică, soră, mamă, colegă și membru activ în  societate.

Cartea are un rol  educativ  prin tot ce aflăm din paginile ei. Abundă  de clare și pertinente sfaturi pentru oameni,  mai ales pentru tineri.

Prin sufletul ei  generos, autoarea ne-a dăruit o operă demnă de apreciere.

Recomand   cu drag această lucrare-document tuturor semenilor noștri.

Cu Iubire  și  Recunoștință

Jenița  Naidin

Bistrița, 28  Iulie 2025 

Cu  fața  spre  LUMINA  DIVINĂ    


Mănăstirea BOGDĂNEȘTI județul SUCEAVA

De curând, în ziua de 6 Mai 2025, am fost pentru prima dată la Mănăstirea  Bogdănești situată   în cadrul  comunei Bogdănești județul Suceava.

În locul în care acum este  această mănăstire,

care are, în  cuprinsul său,  și un Centru Social pentru persoane vârstnice,

 a fost un așezământ monahal pe timpul domniei lui Bogdan I al Moldovei.

( Bogdan I,  1307-1367  decedat la Rădăuți, 

 Voievod al Maramureșului  și domn al Moldovei).

Las, mai departe, să vorbească fotografiile pe care vi le dăruiesc: 

Cu  Iubire  și Recunoștință

Jenița  Naidin

Vineri, 9 Mai 2025

Bistrița

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ    


”Liniștea din mănăstiri” aducătoare de concordie

Cea mai recentă carte a Jeniței Naidin este o culegere de meditații la relația credinciosului cu lăcașurile de cult și viața monahală, purtând numele În liniștea mănăstirilor. Este al zecelea volum pe care scriitoarea îl publică respectând un ritm propriu și standardul respectabil de calitate pe care și l-a impus, nefiind nici grăbită, nici întârziată în propria-i activitate literară.

Ca profil spiritual, autoarea este credincioasă ortodoxă, practicantă, iar ca intelectual se situează în conținutul conceptului de intelectual îmbisericit așa cum a numit prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta categoria de intelectuali care sunt consecvenți credinței tradiționale a poporului român. Dacă mai amintim că scriitoarea Naidin este originară din Moldova, ținut binecuvântat și păstrător al credinței noastre ortodoxe, datele definitorii, ca profil spiritualale autoarei sunt cvasicomplete.

Așa cum se cunoaște, autoarea este absolventă a Academiei de Studii Economice București, unde și a desfășurat cariera, lucrând în domeniul legislației muncii la Parlamentul României,  preocupările de literatură, filozofia religiei, psihologie, cultură-în general, fiind o dimensiune constantă a preocupărilor de fiecare zi și de toată viața.

Textele din culegere de meditații, și nu numai, În liniștea mănăstirilor, publicate inițial în cotidianul Răsunetul sau pe blogul personal se găsesc în zona de interferență a evocării, descrierii, prezentării unui eveniment istoric cu meditația, Jenița Naidin prelungind existența din text în viața interioară a lectorului îndemnându-l la evaluări cognitive personale sau comunitare.

O componentă cuprinzătoare a volumului se ocupă de prezentarea istoricului unor mănăstiri pe care le-a vizitat, și care, nu numai că au impresionat-o pe autoare, dar au marcat-o sufletește, îmbogățind-o, și, sugerează textul, constituindu-se în sprijin duhovnicesc pentru pașii zilnici pe pământ. Sunt evocate vizite la mănăstirile Cernica, Prislop, Dobric, Viforâta, Dealul – unde este îngropat capul lui Mihai Viteazul sau mănăstirea Bistrița din județul Neamț, Pietricica. Șirul memoriei cuprinde, mănăstirile Salva, Nușeni, Parva-Rebra din județul Bistrița-Năsăud, apoi Nicula, din învecinatul județ Cluj. Trece apoi la salba de minunății din județele Moldovei, un veritabil Athos românesc: Voroneț, Dragomirna, Petru-Vodă și altele. Fiecare text prezintă și darul sufletesc primit ca urmare a dragostei și ostenelii pentru fiecare pelerinaj. La Mănăstirea Nicula, revelația lui Ioan Alexandru, un poet uriaș despre care din nefericire se vorbește puțin azi, depășirea suferinței cu Sfântul Calinic de la Cernica, ,,La Mănăstirea Prislop am primit Lumină în suflet”- este mănăstirea tutelată de Sfântul Arsenie Boca, Mănăstirea Ciolani este prezentată în conexiune cu sculpturile de la Măgura, uriașa expoziție în aer. O bucurie sufletească aparte sugerează autoarea prin descrierea picturii interioare a spațiului sacru, prin prezentarea unor icoane remarcabile cum, de pildă, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul de la Nicula, icoana Maicii Domnului de la Mănăstira Bucium care s-a pictat singură, la rugăciunea către Sfânta Fecioară a pictorului bătrân Iordache Nicolau, slăbit în puteri pentru a duce la sfârșit reproducerea unei icoane făcătoarede minuni de la Muntele Athos.

Deși iubește toate locașurile de închinare, totuși, reiese că, autoarea are un atașament special pentru Mănăstirea ,,Izvorul Tămăduirii” de la Salva, căreia îi consacră mai multe texte.

Așa cum scriitoarea Laura Munteanu, în cuvântul de prezentare, scrie că Jenița Naidin ,,propune o cunoaștere aprofundată a unei lumi cu totul aparte”, socotim că autoarea aduce, în mijlocul zbuciumatei noastre vremi, mănăstirea ca o comunitate vie, dătătoare de viață, de speranță, de bucurie sufletească. ,,Liniștea din mănăstiri” vorbește despre o lume calmă, împăcată, cum ne-am dori să fie, și spre care ne îndeamnă, în subsidiar.

Victor ȘTIR  

 ***   

Mulțumesc, Domnule  Victor  Știr! 

Am preluat  textul   scris de Domnul  Victor  Știr 

din   

Ziarul  ”Răsunetul” Bistrița,

din data de Marți,   29 aprilie 2025


Liniștea din mănăstiri, cum poate fi regăsit Raiul pierdut

Am primit de la scriitoarea Melania Cuc  o Cronică impregnată cu Suflet despre cartea pe care am publicat-o de curând.

Vă invit și pe  Dumneavoastră, cititorii mei să  citiți:

Liniștea din mănăstiri,  cum poate fi regăsit Raiul pierdut

Volumul Liniștea din mănăstiri, apărut la Editura George Coșbuc în anul 2025, este o compoziție literar-spirituală  a Jeniței Naidin, autoarea care, nu doar că a găsit puncte de interferență cu divinitatea, atâta cât ni se permite nouă, oamenilor, să o descoperim, dar a reușit să ne developeze un film al trăirilor individuale, o stare de Bine pe care omul modern o poate exersa în spațiile de cult ortodox   de pe curprinsul României.

Psiholog antrenat să vadă și dincolo de realitatea imediată, Jenița Naidin reușește să ne ofere o mostră de normalitate simplă, firească, pusă de Dumnezeu la îndemâna fiecăruia dintre noi. Ne arată o cale, pe care dacă am purcede-o, am ajunge poate, la pacea interioră. Cartea de față nu este un simplu exercițiu religios, este o practică îndelung răbdătoare și a ajuns  să fie o stare care se confundă cu persoana, cu pelerinul ce  ajunge, zăbovește, se roagă; cugetă înlăntrul inimii-zidurilor de monăstire. Mai vechi sau mai noi ca întemeiere cronologică, toate aceste lăcașuri de rugăciune sunt pentru Jenița Naidin punți de legătură cu sideralul, cu Înaltul a ceea ce intuim cu greu, așezați fiind la locul nostru, pe genunchiul ierbii. Cartea se deschide cu Mărturisirea autoarei : 

,” … poartă titlul primelor cuvinte venite dintr-o dată în mintea mea într-o dimineață, moment în care le-am noat pe o foaie, după cum îmi purta mâna energia adevărului a ceea ce simțeam și vizualizam ca să scriu:

 În liniștea din mănăstiri/Mă poartă pașii deseori. / Cum stau cu fața la Altare/ Vă am pe toți în gând și-n stare  (…)”

Autoarea nu face aici literatură, este o spovedanie, o experiență extraordinară pe care ne-o împărtășește întru Credinta Iubirii Universale, cum frumos spune în chiar primele file ale cărții.    Geografia lăcașurilor mănăstirești, cuprinse în volum, este  chiar geografia în care autoarea a trăit în ultima perioadă de timp:  București – Bistrița -Târgoviște -Piatra Neamț -Bistrița. Asemenea unor galaxii de stele pe bolta nopților de vară, așa se înfipiripează și harta-mănăstirilor pe care Jenița Naidin le-a cercetat cu inima, cu mintea și mai ales cu sufletul; desăvârșindu-și Credința.

Inteligentă și pregătitiă să studieze sisific fenomenul  izbăvirii omului contemporan, Jenița Naidin  nu pregetă să facă adevărate confesiuni prin scrisul și observațiile sale, cele mai multe dintre ele fiind personale. Este un exemplu de regasire a Sinelui într-un spațiu în care zgomotul infernal al orașelor chiar dacă se aude, este estompat de sunetul clopotelor, bătăile de toacă ce anunță  intrarea în Sfânta Liturghie.

De o veritabilă monografie beneficiază Mănăstirea Salva din județul Bistrita-Năsăud.

Jenița Naidin nu ne vorbește doar despre ziduri, istorie și promovează cultura și viața monahală de azi, dar aduce în atenția noastră, a oamenilor mai mult sau mai puțin religioși, ne amintește de jertfa celor care , la vremuri de restriște au fost trași pe roată, pentru Biserica Neamului pentru Libertate. Este re adus în  prim-plan Martiriul Sfinților Năsăudeni, spre exemplu.  Din Transilvania monahală, pe drumuri de munte ajunge și la Mănăsttirea Sf. Spiridon de la Strâmba, în Munții Bârgăului, apoi , spre Cluj, atinge cu pasul și cu inima cea  celebra mănăstire din zonă, Mănănstirea de la Nicula,  așezămând recunoscut ca spiritualitate și pentru icoana Maicii Domnului,  relicvă străveche și care se crede că plânge cu mir la vremuri de restriște. Nicula este mănăstirea  în care călugării iconari au desăvârșit  arta picturii icoanelor pe sticlă.

Peste Munții Meridionali, la  Cozia, poposește autoarea, din nou pasiunea sa pentru istorie și harul de-a se contopi cu locurile sfinte,  o determină să scrie cu detalii și bucurie despre acest spațiu, zicem noi, unic în lume. Pelerin fără odihnă, Jenița Naidin  cutreieră Țara și caută liniștea în mănăstirile cele mai frumoase ale României.  Snagov, Nușeni, Prislop, Mănăstirea Sf. Mina -Cetatea pe Deal,  Rohia, Voroneț,  Tîrgoviște-Viforâta, Dobric,  Ciolanu, Dealu, Stelea, Boroaia, Neamț, Petru Vodă, Pietricica din orașul Piatra Neamț,   Bistrița de lângă Piatra Neamț…   Câte așezări monahale atâtea stele pe bolta cerească! Zic și citesc un fel de rugăciuni laice dar care își au puterea lor de tămăduire a sufletului,  netezesc calea omului spre Dumnezeu.

Citez de la pagina 190:  ”Prin Grație Divină am ajuns în Liniștea din această mănăstire ce este situaă în  comuna Vânători-Neamț.”.

 Prin Grație Divină, spune Jenița Naidin, că a ajuns în acest  așezământ, unde , un călugăr bătrân i-a ieșit în care, într-o horă de trandafiri roșii precum sângele lui Hristos. Nu doar Taina cea mare este de căutat în aceste locuri extraordinare. Semnatara acestei cărți  este și o blogheritză , modernă,  cu alonjă în lumea virtuală, și,  aproape tot acest material scris  a fost mai întâi făcut public în online. Pentru a completa descrierea sa, și pentru a transmite starea-i de liniște si rugăciune în spațiu ți timp, Jenița  Naidin a publicat, pe blogul personal: jenita.ro,  de fiecare dată și fotografii, detalii ale unor peisaje magnifice,  locuri generatoare de liniște sufletească si nu doar atât. A cunoscut și a vorbit cu slujitori monahi  izolați de lume, cu măicuțe aflate în rugăciuni, a legat un fir de comuniune între  mireni și monahii mereu-rugători.

”Liniștea din mănăstiri”  este un volum care se prezintă singur. Un manual de evadare din marasmul metropolitan, căutarea și găsirea liniștii într-un spațiu despre care Sfinții Părinți susțineau că ar fi păzit de îngeri. Căutarea și regăsirea pe Sine.

Jenita Naidin face paralelă  clară între cele două lumi, între bine și rău;  de pildă, consemnează tragedia de la Colectiv, din 30 Octombrie 2015, și spune:

  ”Sunt alături  cu rugăciunile și lacrimile mele, de toți părinții care și-au pierdut copiii.  (…)”.

  Astfel de mesaje nu au cum să nu ajungă la Dumnezeu și El să  nu se îndure de Lume.

Felicitări, Jenița Naidin!  

MELANIA  CUC 

*** 

Mulțumesc frumos Melania Cuc pentru atenția ta! 

Cu  Iubire și  Recunoștință

Jenița Naidin  

Bistrița,  28  Aprilie 2025 

Cu  fața  spre  LUMINA  DIVINĂ


MĂRTURISIRE

credit foto: Jenița Naidin

Am   publicat cartea  Liniștea din mănăstiri, iar la început am scris textul următor:

Cartea   pe  care o aveți în  mâinile  Dumneavoastră poartă  titlul  primelor cuvinte  venite dintr-o dată  în mintea mea  într-o dimineață,  moment în care le-am notat pe o foaie, după cum îmi purta mâna energia adevărului a ceea ce simțeam și vizualizam ca să scriu:

În Liniştea din mănăstiri

Mă poartă paşii deseori.

Cum stau cu faţa la Altare

Vă am pe toţi în gând şi-n stare             

şi vă încredinţez, senină,

Lui Dumnezeu cel Bun şi Blând.

Îmi sprijin fruntea pe Icoane,

 desfăşor harta suferinţei şi dintr-o dată-o văd întreagă!

Sunt,  după multe drumuri,  gata să văd fără  privirea memoriei,

şi,  simultan,   să fiu şi ceea ce observ, cât şi observatorul.

Este un punct  aflat în Calea pământeană,

prea grea pentru un suflet singur şi, care,  

prea târziu L-a aflat pe Dumnezeu înlăuntrul inimii sale.

Punctul de sprijin, când am devenit, în sfârşit, atât observatorul, cât şi ceea ce observ,

 l-am găsit privind picturile pe ziduri, catapetesme, cupole, cerul şi vitraliile!

Iar Cerul, cu generozitate, stă acolo veghind amănuntele suferinţelor noastre,

dizolvate în Credinţa Iubirii Universale.      

Vineri, 26 Februarie 2016,

Dis- de- Dimineaţă.

Timp de  un  sfert de secol, în călătoriile pe care le-am făcut din Ardeal spre Sudul României,   pe drumul de întoarcere, sau în jurul orașelor în care am locuit: 

București, Bistrița, Târgoviște și Piatra Neamț,  pe cât a fost posibil, am intrat în mănăstirile întâlnite în cale, unde am găsit hrană sufletească prin ceea ce am văzut și am citit  în documentele și monumentele privind Istoria, Educația, Cultura, Civilizația  României timp de secole. 

Din motive economice, în această carte nu sunt fotografiile prin care am imortalizat ceea ce am văzut și citit, dar  vă invit să le vedeţi  pe Blogul personal,  jenita.ro   unde sunt  imagini superbe ce însoțesc scrisul meu, care este  public pentru oricine accesează titlurile așa cum sunt  în acest volum.

Lucrarea cuprinde cuvinte prin care mi-am  exprimat  simțămintele în urma pelerinajelor pe care le-am făcut în mănăstiri de-a lungul  anilor, iar   după cum veți  observa, în unele mănăstiri  am pășit  de mai multe ori, și, de  aceea sunt mai multe consemnări pentru același  lăcaș de cult.     Și totuși, nu de fiecare dată  am scris și postat impresii, altfel încât sunt mai puține scrieri față  drumurile mele nenumărate  prin locuri sfinte în care Sufletul meu s-a odihnit.        

            Viața oamenilor în aceste  așezăminte  este una deosebită de  a celor care  trăiesc în Lume.

Însă, și traiul celor care suntem în Lume poate fi un stimul optim pentru creșterea lăuntrică, dar este bine să învățăm de la Lume  și  nicidecum să nu ne lăsăm seduși de  iluziile ei,  ci  să fim atenți  pentru a nu ne lăsa prinși în capcane prin atașamente și identificări.

Din moment ce în Lume suntem în mijlocul reflecției tuturor nivelurilor de conștiință umană, avem de a folosi acest trai pe Pământ ca fiind o veritabilă  școală în care învățăm  cum să avem discernământ, ocaziile fiind evenimentele ce ne ies în cale.

Doresc  să fie pentru Dumneavoastră lectura acestei cărți și  vederea fotografiilor  făcute   în acele momente când eu am pășit în acele locuri  un prilej prin care, fiind în Lume, să vă propuneți un moment de odihnă sufletească, un moment de  a realiza un act de cultură,  mergând pe unde am ajuns eu,  și nu numai,  iar popasul mi-a adus bucurie, odihnă a sufletului și  am urcat trepte spre spiritualizare.   Pășind  prin mănăstiri, ne îmbunătățim  relația  conștiinței noastre cu Dumnezeu, pe care, prin Rugăciune și Meditație Îl înțelegem mai bine, dorim să cunoaștem Voia Sa și Îl rugăm să  ne dea Înțelepciune și  Putere ca să o îndeplinim.

            Uneori, pentru Adevăr,  dar și pentru binele  celorlalți, încerc să las modestia la o parte și să  vorbesc despre bucuriile dobândite din viața spirituală trăită de mine, cât și despre devenirea mea pe calea vieții întrupate de peste 73 de ani calendaristici, devenire prin muncă, rugăciune, introspecție sinceră cu credința reală că fac parte din Conștiința Universală, adică din Dumnezeu. Sunt conștientă de Sinele meu  Superior, sunt nezeflemitoare, sunt serioasă și profundă, astfel încât, știu că Mintea Universală îmi arată cunoașterea cea mai tainică și Înțelegerea, și mă eliberează de nefericire. 

Când  Sufletul meu  nu mai poate să facă față exteriorului, decid, prin Sfânta Voie a lui Dumnezeu, să intru în tăcere, izolare, muncă, rugăciune, detașare iubitoare, fără să uit nici o clipă că sunt temporară  aici pe Pământ.

            Maturizarea mea s-a făcut prin multă  suferință, dar sunt conștientă de faptul că altă cale nu era.   Timpul petrecut În  LINIȘTEA  din mănăstiri m-a ajutat să uit de suferințe prin conștientizarea faptului  că,  de  fapt,  omul este un Spirit venit de la Dumnezeu care și-a creat un trup, iar dorințele sale îi aduc o stare de bine permanentă, numai dacă sunt dorințe spirituale.

Cu  Iubire și  Recunoștință

Jenița  Naidin

Bistrița,  22 Martie 2025

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ


PSALMUL 54

”PSALMUL  54

Pentru  sfârșit:  printre cântările de  învățătură ale lui David  

Auzi,  Dumnezeule, rugăciunea mea,

 ruga mea n-o trece cu vederea;

ia aminte la mine și mă  ascultă.

Mâhnitu-m-am întru  tânguirea mea și m-am tulburat de glasul vrăjmașului și de apăsarea păcătosului, căci ei au abătut fărădelege asupra mea și cu mânie au  dușmănit.     

Inima mea s-a tulburat  întru mine  și frica morții a căzut asupra mea, teamă și cutremur au venit peste mine  și întuneric m-a acoperit

(Sfântul  Atanasie cel Mare tâlcuiește: Înainte de Întruparea Domnului, moartea era înspăimântătoare chiar pentru sfinți, care-și  plângeau moartea ca pe o nimicire. Acum însă, de vreme ce Domnul a înviat cu trupul, moartea nu mai înspăimântă:  toți  cei ce cred în Hristos o  tratează ca pe o nimica toată, și  preferă să moară decât să-și  tăgăduiască credința în El. (La noi,  poetul  Daniel  Turcea  exclamă:  ”Știu, vom muri: dar  câtă  splendoare”). 

  Și am zis:  

”Cine-mi va da  aripi ca de porumbel ca să zbor și să mă odihnesc?” 

Iată, am fugit  departe  și  m-am  sălășluit în pustie.

L-am  așteptat pe  Cel ce mă  mântuiește  de nevolnicie și vifor. 

Aruncă-i, Doamne, în adâncul mării  și împarte  limbile  lor,  că am văzut  fărădelege și  dezbinare în cetate.

Ziua și noaptea se rotesc pe  zidurile ei;  în mijlocul ei: fărădelege și trudă și nedreptate;  din ulițele  ei n-au plecat camăta și vicleșugul.

Că,  dacă  vrăjmașul  m-ar fi ocărât, aș fi  răbdat;  și  dacă cel ce mă urăște  s-ar   fi năpustit  asupra mea cu gură mare, m-aș fi ascuns de el.

Dar tu,  omule cu sufletul întocmai ca al meu, tu, cel ce împreună cu mine te-ai îndulcit din bucatele mele, cu tine în același  gând am umblat eu  în  casa lui Dumnezeu;  moarte să vină peste unii ca aceștia  și de vii să se pogoare ei în iad, că vicleșug  se  află în  sălașele lor, în  mijlocul lor.

Dar eu  către Dumnezeu am strigat și Domnul m-a auzit.

Seara și dimineața  și-n amiazăzi  voi  povesti,  voi vesti și El  va asculta  glasul meu. Cu pace îmi va mântui El  sufletul de cei ce se apropie de mine,  că  în  multe  lucruri  erau cu mine (E vorba vechii prieteni ai psalmistului, care l-au trădat.).

   Dumnezeu  îi va auzi și îi  va smeri,  El, Cel ce este mai înainte de veci.

 Că-n ei nu se află îndreptare,   fiindcă nu s-au temut de  Dumnezeu.

El  Și-a întins mâna să plătească,  ei  I-au pângărit   făgăduința;  risipiți au fost de mânia feței  Sale  și  inimile lor mi  s-au  apropiat (Adică:   După ce și-au dat seama că  au  greșit (în urma pedepsei lui Dumnezeu),   prieteni mei de ieri și  dușmanii de acum  încearcă să mi  se înfățișeze  din nou ca prieteni.)  buzele li s-au  făcut  mai  moi  decât  untdelemnul, dar ele  sunt lănci.

Aruncă-ți   grija  spre  Domnul, și  El te va hrăni(Sf. Ioan Damaschin  ilustrează  acest  vers cu  exemplul  Mariei, sora Martei, care asculta  cuvintele lui Iisus(Lc 10, 41-42).;

El în veac nu va îngădui  ca  dreptul să se clatine. 

Dar Tu,  Dumnezeule,  îi vei pogorî în groapa stricăciunii;

Oamenii  sângeroși  și  vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor, dar eu, Doamne, voi nădăjdui în Tine.”. 

Am cules   textul  Psalmului  54

din BIBLIA  sau  SFÂNTA  SCRIPTURĂ, 

Ediție  Jubiliară a Sfântului  Sinod, 

Editura  Institutului  Biblic  și de Misiune al  Bisericii  Ortodoxe  Române,  BUCUREȘTI – 2001.

Versiune  diortosită  după Septuaginta, redactată și adnotată de

Bartolomeu  Valeriu  Anania

Arhiepiscopul  Clujului 

Sprijinit  pe  numeroase alte  osteneli,

De la  paginile,675, 676.

*** 

*** 

 Am citit cu multă atenție Psalmul 54,  după  ce am   fost astăzi, 26  Februarie 2025,   la Biserica  Sfânta Ana din  Bistrița,  și am primit ajutor  sufletesc în fața  Sfântului Altar.

Vă invit și pe  Dumneavoastră, Dragii mei cititori, să îl citiți când aveți timp, și doresc să vă ajute  să  vă dea Mintea  Universală, Bunul  Dumnezeu,

”aripi ca de porumbel”  pentru un zbor lin prin viață, liniște și pace sufletească. 

Cu  Iubire și  Recunoștință

Jenița  Dodiță  Naidin

Miercuri,  26  Februarie 2025 

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ  


Să citim cu credință Psalmi

PSALMUL 26 

Al lui David;  înainte de a fi fost uns.

Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme? 

Domnul este ocrotitorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?

Când făcătorii de rele se vor  apropia de mine să mă sfâșie,

((e) Literal: ”să-mi mănânce carnea”: metaforă probabilă pentru  ”a calomnia”).

ei,  cei ce mă necăjesc și-mi  sunt  dușmani, ei au slăbit și au căzut.

Chiar dacă o oaste s ar  rândui împotrivă-mi, inima mea nu se va înfricoșa;

chiar dacă război s ar  ridica împotrivă-mi, eu  întru  El nădăjduiesc.

Un lucru am cerut de la Domnul, și pe  acesta-l voi căuta: 

să locuiesc în  casa  Domnului în toate  zilele vieții mele,

văzul  să  mi-l desfăt în  frumusețea  Domnului și să cercetez  locașul Său.

Sf. Ioan Hrisostom: Dacă  cheltuim o avere spre a ne  construi o casă  trecătoare aici, pe pământ, cu mult mai puțină  cheltuială  putem  dobândi  casa  cea luminoasă și  netrecătoare sus, în ceruri.) 

Că El m a  ascuns în cortul Său  în ziua  necazurilor mele, 

în   ascunzișul  cortului Său m a  adăpostit, 

pe stâncă m a  înălțat, 

iar acum,  iată, capul mi l-a înălțat  deasupra  vrăjmașilor mei; 

cortul Său l-am înconjurat și n el  am jertfit  jertfă de laudă; 

laude  voi  glăsui,  Domnului  Îi  voi cânta.

Auzi, Doamne, glasul meu cu care  am  strigat;  miluiește-mă și  ascultă-mă.

Ție Ți-a zis inima mea: Fața mea  ai căutat-o, 

fața Ta, Doamne, o voi  căuta.

((b)Verbul  zeteo  are înțelesul  special  de ”a căuta spre  a întâlni”,  ”a căuta spre a cunoaște”.  Dumnezeu  și omul  se  caută  reciproc,  ca doi  îndrăgostiți, și se  întâlnec în  sfânta  îmbrățișase a bucuriilor  inefabile.  Ebr.:  ”Caută-I  fața;  fața  Ta, Doamne, o   voi  căuta”.  Aici,  după  ediția  Rahlfs.   De reținut  și  faptul că ”față”  înseamnă  și  ”persoană”.). 

Fața  Ta să  nu  Ți-o întorci de la mine 

și să nu Te abați  în  mânie de la  robul  Tău.

Fii ajutorul meu;  să nu mă lepezi

și să nu mă lași,  Dumnezeule,  Mântuitorul meu. 

Dar Domnul  m  a  adus la  Sine.

În  calea Ta, Doamne, pune-mi lege,  

pe cărarea cea dreaptă  călăuzește-mă, din pricina vrăjmașilor mei.

Nu mă da pe mâna celor ce mă necăjesc, 

că împotriva mea s-au  ridicat  martori nedrepți  

și nedreptatea  și-a  mințit  sieși. 

Cred  că voi vedea bunătățile Domnului în  pământul  celor  vii. 

Așteaptă-L  pe Domnul, 

îmbărbătează-te, 

inima să ți se ntărească și așteaptă-L pe Domnul.

**********************************************************   

Am cules, în zorii zilei de astăzi,  11 Aprilie 2024,

   textul  Psalmului  26 

din BIBLIA  sau  SFÂNTA  SCRIPTURĂ, 

Ediție  Jubiliară a Sfântului  Sinod, 

Editura  Institutului  Biblic  și de Misiune al  Bisericii  Ortodoxe  Române,  BUCUREȘTI – 2001.

Versiune  diortosită  după Septuaginta, redactată și adnotată de

Bartolomeu  Valeriu  Anania

Arhiepiscopul  Clujului 

Sprijinit  pe  numeroase alte  osteneli

*** 

Fiți  binecuvântați,  Dragii mei cititori! 

***

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

Sâmbătă,  22  Februarie 2025

Spre  o LUMINĂ  CALDĂ  


Lucian Blaga – CEREASCĂ ATINGERE

Luna Februarie a anului 2025.

Sunt însoțită de prietenii mei tăcuți, cărțile, în  Solitudinea scrisă în Destinul implacabil.

Deschid la întâmplare o  carte de poezii   scrise de  Lucian Blaga.  Pagina 72.

Citesc Poezia:

”CEREASCĂ  ATINGERE 

Ce arătare!  Ah ce lumină! 

Stea alb-a căzut în grădină, 

necăutată,  neașteptată: noroc, 

săgeată, floare și foc.    

În iarbă înaltă, în mare mătasă 

căzu din a veacului casă.

S-a-ntors ah în lume o stea, 

Mi-s mâinile  arse de ea.”

***   

Această Poezie, publicată în Vol.I,  Antologie, prefață și  bibliografie de George Gană,  Editura  Albatros, 1972, colecția Lyceum, 

mi-a amintit un moment infailibil din viața mea spirituală  petrecut în anul 2002.

Este misterios  modul cum funcționează mintea umană!

Este adevărat că,  din ceea ce conștientizăm atunci când luăm cunoștință de un element care  ne amintește de ceva petrecut în viața noastră, 

– acum, în cazul meu, 

în anul 1972 este publicată această carte, și, în anul 1972 m-am căsătorit -,

acea conștientizare ajută mintea să facă mai departe alte conexiuni.

Minunea din anul 2002, trăită în Spirit,  care mi-a fost  dată de Mintea Universală, pentru a compensa  trauma invalidantă, trăită cu  30 de ani în urmă,  mi-am reamintit-o puternic,  citind cuvintele: ”Cerească  atingere”. 

   Dragii mei,  cititul,  vizualizarea paginii de carte tipărită, este deosebit de benefică minții umane.

  Lectura cărților potrivite, Rugăciunea, Munca, Gândul la Mintea Universală, adică, la Dumnezeu, Respirația inimii ajută la vindecarea depresiei.

Cu  Iubire și Recunoștință

Jenița  Dodiță Naidin

Duminică,  16  Februarie  2025

CU  FAȚA  SPRE  LUMINA  DIVINĂ


« Previous page

Next page »