Jenita Naidin

Cartea  DIVINA  IUBIRE,   

autor Paramahamsa Yogananda,

este o importantă operă care începe aşa:

„Cea mai minunată iubire pe care  poate cineva să o simtă

este iubirea lui Dumnezeu…

El este Eternul nostru Iubit şi sufletele noastre sunt iubitele Sale,

iar când  sufletul Îl întâlneşte pe cel mai mare iubit din univers, 

atunci începe iubirea divină.”

Astăzi, vă spun câteva cuvinte despre această carte, conform viziunii mele:

Autorul a trăit toată viaţa pentru a împărtăşi tuturor oamenilor înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu.

El spune că dăruirea completă faţă de Dumnezeu a fost unicul ţel pe care l-a găsit în viaţa sa.

Deşi hindus prin naştere, a predicat permanent despre esenţa doctrinei creştine

şi a spus că ea reprezintă:

„esenţa tuturor religiilor adevărate”.

Paramahamsa Yogananda s-a născut la Gorakhpur, India, la 5 ianuarie 1893

şi a plecat în Eternitate la data de 7 martie 1952 în California,

la vârsta de 59 ani.

Se spune că, la câteva săptămâni de la moartea sa, chipul său a rămas neschimbat, reflectând aceeaşi strălucire divină.

Din cele două volume ale cărţii DIVINA  IUBIRE am ales câteva cuvinte ale autorului  care, vor fi agreate şi de Dumneavoastră, asfel încât, vă invit să medităm împreună:

Iubirea este un sentiment universal.

Expresiile ei sunt diferenţiate de natura gândului prin care se manifestă.

Tocmai de aceea, când iubirea trece prin inima unui părinte, conştiinţa paternă o traduce în iubire paternă.

Când  Iubirea trece prin inima unei mame, conştiinţa maternă o traduce ca iubire maternă.

Iar când Iubirea  trece prin inima unui iubit, conştiinţa sa îi conferă acestei iubiri universale o altă calitate.

Nu instrumentul fizic, ci conştiinţa prin care trece Iubirea este cea care determină calitatea iubirii exprimate.

Fiecare reflecţie a iubirii apare din unica Iubire Cosmică, dar când este exprimată ca iubire umană, în diferitele ei forme, întotdeauna va exista în ea o anumită impuritate.

Cercetând iubirea umană putem învăţa ceva din iubirea divină,

pentru că prin iubirea umană avem străfulgerări ale iubirii lui Dumnezeu!

E minunat ce vă spun şi vă rog să meditaţi.

Bărbatul şi femeia trebuie să se privească unul pe celălalt ca reflecţii ale Divinului.

Atracţia între un bărbat şi o femeie trebuie să apară în suflet. 

Îi dau dreptate autorului.  Am  observat, de-a lungul vieții mele că, 

chiar dacă, urmare a impactului vizual, se naște o atracție între un bărbat și o femeie, dacă nu se naște iubirea sufletească, aceea nu este iubire.

Iubirea este pe primul loc. Acesta trebuie să fie idealul.

Când doi oameni se simt atraşi necondiţionat şi sunt gata să îşi dea viaţa unul pentru celălalt, atunci înseamnă că ei se iubesc cu adevărat. Numai în această situaţie ei sunt pregătiţi să pătrundă în sfânta şi intima taină a căsătoriei.

Desigur,  vă spun ceea ce gândesc, şi anume:

Oamenii,  doar prin posesivitate nu vor rezolva nimic.

Dacă un partener încearcă să îl controleze pe celălalt, această intenţie arată lipsa iubirii reale.

Dar când îşi exprimă iubirea, gândindu-se în permanenţă la fericirea celuilalt, mai ales, având grijă unul de altul, atunci această iubire se transformă în Iubire divină.

Soţul şi soţia dacă  iubesc sufletul din perechea sa, nu doar chipul şi trupul, vor cunoaşte Iubirea divină.

Relaţia care există între doi prieteni este cea mai profundă dintre toate relaţiile de iubire.

Prietenia este o relaţie de iubire, dar  fără relaţii erotice sau sexuale.

Această iubire,  care se manifestă în prietenie,  poate exista între doi bărbaţi, între o femeie şi o altă femeie, dar şi între un bărbat şi o femeie.

Însă aici nu e vorba de atracţie sexuală. Pur şi simplu sexul este uitat şi este experimentată iubirea divină prin prietenie;

astfel, prietenia va îndemna la cultivarea Iubirii divine, cei doi iubindu-L cu adevărat pe Dumnezeu.

Iubirea nu poate apărea prin cerşit, ci vine doar ca un cadou al inimii celuilalt.

Iubirea este un dar, nu o obligaţie.

Mintea conduce corpul.

Corpul trebuie ţinut mereu sub control.

Singurul nostru salvator este voinţa. Dobândim voinţa prin Iubire faţă de Dumnezeu.

Voinţa este comutatorul care controlează totul în Univers.

Dezvoltarea voinţei este secretul magnetismului.

Introspecţia, stăpânirea de sine şi controlul propriei vieţi ne ajută să vedem prezenţa lui Dumnezeu în tot şi în toate, acesta fiind scopul suprem al vieţii noastre terestre.

Vă îndemn, cu blândeţe,  să Îl iubim pe Creatorul nostru în primul rând şi această Iubire ne va ajuta în tot ce facem!

Vă mulţumesc pentru că  ați comunicat cu mine prin acest articol.  

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Duminică,  23  Iulie 2023

Universul este Infinit 

Sunt cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ  

*****

Despre un  mod de a ne comporta, folositor nouă tuturor, 

vă invit să găsiţi  în cuvintele lui  Georges Barbarin,

pe care le-am recitit la început de An, 2023,  

deschizând cartea la întâmplare,

din nevoia de a comunica cu un Spirit:

„Abordaţi toate evenimentele cu iubire.  

Deschideţi ochii plini de dragoste asupra universului şi universul vă va privi cu aceeaşi ochi.

Mergeţi, deci,  

către Prietenul dumnezeiesc,

care nu este altceva decât Iubirea universală în adâncul inimii voastre.  

Identificaţi-vă cu această iubire! 

Faceţi din ea respiraţia voastră zilnică şi atitudinea fiinţelor şi lucrurilor din jurul vostru se va schimba radical.

Când vă aflaţi pradă unei adversităţi, a unui necaz,  

nu acuzaţi nici destinul, nici providenţa,  

ci cercetaţi unde anume aţi greşit.  

Atâta timp cât nu veţi renunţa la greşelile voastre,

viaţa vi se va părea greu de suportat şi adversarii de neînvins.

            Atunci când  sunteţi enervaţi – probă a slăbiciunii voastre – , când un gest, un zgomot, un obstacol oarecare vă calcă pe nervi, respiraţi adânc şi foarte încet, apoi relaxaţi-vă muşchii, fără să vorbiţi.  

Puneţi o barieră între voi şi obstacol, forţaţi-vă să nu mai pricepeţi nimic, fixaţi-vă atenţia în altă parte, şi cea mai sigură liniştire este … crucea lui Hristos. Retrăiţi mental toată agonia Lui, şi enervarea voastră va pieri.

            Conveţuirea oamenilor ar fi mult mai simplă şi mai armonioasă dacă mândria ar fi lăsată la o parte, dacă fiecare s-ar sili în interesul celorlalţi, precum furnicile.

Oamenii însă, în tot ceea ce fac, vor să-şi manifeste superioritatea; 

aceasta este singura lor grijă în toate acţiunile întreprinse.

Dar, în fond, dacă ei s-ar gândi care este avantajul pe care realmente îl dobândesc din această atitudine, ar constata că pentru o satisfacţie de o clipă a mândriei şi a vanităţii îşi provoacă mii de răni secrete.  

Cel care are o mândrie exagerată, acută,

este veşnic ca un jupuit de viu,  

într-o veşnică dispută cu oricine, nemulţumit de orice,

iar inima lui este o rană permanentă.

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte.

Mândria este un microb periculos şi extrem de contagios. 

 Pentru a scăpa de el este nevoie de o practică şi perseverenţă îndelungată.  

A pune frână în fiecare zi oricărei nerăbdări, enervări, nelinişti,

a substitui amorul spiritual amorului propriu, aceasta este metoda sigură de vindecare şi distrugere a acestui microb.

Aşteptarea, răbdarea, reprezintă piatra de încercare a sufletelor mari, în lupta lor cu mândria.

            În loc de a reprezenta un motiv de enervare, aşteptarea să devină o gimnastică spirituală. O aşteptare febrilă este distructivă, în timp ce una caldă şi încrezătoare este constructivă.  A  aştepta este egal cu a spera, deci o aşteptare este un act de credinţă.

Nu există moment mai indicat şi mai prielnic de a face loc în inima şi mintea noastră lui Dumnezeu decât clipele în care suntem nevoiţi să aşteptăm.

În timpul preocupărilor noastre nu ne putem concentra asupra lui Dumnezeu. Când aşteptăm însă, nici un alt raţionament nu ne împacă cu aşteptarea noastră, numai Dumnezeu singur ne linişteşte.

Oricare ar fi tipul de aşteptare pe care îl suportăm, trebuie să ne convingem pe deplin şi să avem certitudinea că ceea ce urmează să se întâmple nu se va întâmpla decât la ceasul cuvenit şi că orice s-ar întâmpla nu poate fi decât spre binele nostru, chiar dacă aparent se prezintă sub o formă neplăcută. Toate evenimentele sunt pregătite de Dumnezeu  spre binele nostru  spiritual, spre progresul şi desăvârşirea noastră.

Mai ales durerile şi suferinţeşe noastre nu fac decât să cureţe inima de egoism şi de ambiţii.

În loc de a constitui timp  pierdut, clipele de aşteptare pot deveni cele mai însemnate clipe, pline de bogăţie spirituală. Omul poate să extragă din tot ceea ce-l înconjoară utilul şi vătămătorul, binele şi răul, adevărul şi falsitatea, după inima lui.

Atitudinea exterioară a omului îi afectează sufletul, iar ceea ce afectează sufletul afectează şi materia.

Acestea se influenţează reciproc în ce priveşte stările omului, trupeşti sau sufleteşti.  Dacă ambele merg în acelaşi sens, puterea omului este mare.

Fiecare om îşi are greutăţile lui personale.

Crucea lăsată de Dumnezeu este potrivită pentru puterile fiecăruia.

Cele mai grele sunt cele secrete.

Ceea ce ni se pare că este o sarcină grea pentru noi este tocmai ceea ce ne ajută sufletul şi ne obligă la efort, ne face să înţelegem rolul nostru, ne sunt necesare.

Magia vie a dragostei este puterea miraculasă care schimbă calculele complicate în soluţii simple, care luminează lucrurile obscure şi face ca totul să devină  clar şi uşor de împlinit.     (Iisus: Luaţi jugul Meu, el este uşor!)

Binecuvântaţi controversele cu ceilalţi,

ocazii care vă permit să vă exersaţi toleranţa.”

***

După cum ați observat,

sunt cuvinte folositoare sufletului şi spiritului uman.

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

  Joi, 12 Ianuarie 2023 

Cu fața  spre  LUMINA  DIVINĂ

************